Un filolog…


Image

Cuvantul filolog isi are originea in doua cuvinte din greaca veche:

philos care inseamna prieten, iubitor de

si

logos care inseamna cuvant, vorba

In limba romana, filolog desemneaza un specialist in filologie,

“filologia fiind un ansamblu de stiinte sociale care se ocupa cu studiul limbii si creatiei literare a unor popoare”.

Ocupatia filologului este sa analizeze

“creatia lingvistica (constructii, lexic, nivel de limba) caracteristica unui scriitor sau unei opere, valorificand creatia insasi din punct de vedere estetic”.

Un filolog trebuie sa aiba cunostinte principale in urmatoarele domenii:

limba romana, limbi straine, limbi clasice, istorie, filosofie si teologie, sociologie si antropologie.

Pentru mine filologul era mai degraba o persoana cu certe inclinatii spre studiul domeniilor mentionate mai sus si cu aplicare nativa catre studiul cuvantului, mai mult un hobby, asa cum au unii drept hobby colectionatul timbrelor, nici prin gand nu mi-a trecut ca exista ocupatia de filolog…dar la subiectul remuneratiei acestei ocupatii, nu am mai avut nicio surpriza: salariul minim pe economie, vorba lui Caragiale, “renumeratie mica, dupa buget”.

Dar sa lasam aceste detalii neinteresante la o parte, si sa ne indreptam atentia catre logos, inima cuvantului filolog.

Ce este logosul?

Este cuvant, vorbire, discurs, argument, ratiune, intelect, principiu activ si formator al universului, instrument al lui Dumnezeu, Isus insusi. Acest cuvant grecesc trece prin mai multe scoli de gandire filozofice si capata de la fiecare noi definitii, noi sensuri.

Heraclit gandeste logosul ca fiind legatura dintre discursul rational si structura rationala a lumii.

Aristotel il incadreaza in cele trei componente ale discursului argumentativ, in “Ars rhetorica”, alaturi de ethos si pathos.

Ethosul este ceea ce auditoriul stie sau crede déjà despre locutor; este o suma a calitatilor atribuite celui care vorbeste, imaginea sa preexistenta, autoritatea.

Pathosul este apelul facut de locutor la emotii, iar logosul reprezinta recursul la argumente rationale: “raţionamente, dovezi, explicaţii, analogii, disocieri, definiţii etc.”  (Rodica Zafiu-“Ethos, pathos si logos in textul predicii”). In functie de locutor si de scopul discursului, unul dintre cele trei coordinate poate fi dominant asupra celorlalte doua.

Pentru stoici, logosul este ratiunea universala, principiul activ (focul primordial) care lucreaza asupra materiei, principiu pasiv, o substanta inerta care asteapta sa fie transformata. Toate fiintele, tot universul este materie, iar focul este materia originala, cea din care a fost facuta lumea, iar focul este Dumnezeu, iar Dumnezeu este ratiune.

In Vechiul Testament, logosul este folosit pentru a descrie spusele lui Dumnezeu, actiunile lui Dumnezeu sau mesajele profetilor prin intermediul carora Dumnezeu comunica cu poporul sau.

Philo din Alexandria, evreu elenizat, conciliaza gandirea metafizica greceasca cu cea antropomorfica iudee. El a introdus conceptul stoic al logosului in iudaism: asa cum omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu in cheie biblica, tot asa si universul vizibil trebuie sa fi fost creat dupa arhetipul prezent in mintea lui Dumnezeu.

Lumea invizibila pe care logosul o ia drept model pentru formarea lumii vizibile din materia inerta preexistenta a fost creata in mintea lui Dumnezeu.

Logosul este umbra lui Dumnezeu pe care Dumnezeu a folosit-o ca o unealta cand a facut lumea. Agentul direct al creatiei nu este Dumnezeu, ci logosul. Mai intai Dumnezeu a creat logosul ca idée, logosul exista inainte de orice altceva, nu este numai o calitate, putere sau trasatura a lui Dumnezeu, este o entitate generata ca extensie a lui Dumnezeu. Logosul este cel care tine creatia unitara, leaga toate fiintele si este firul unificator care strabate universul.

In crestinism, logosul este mentionat in Evanghelia dupa Ioan:

“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. (…)Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” Isus este personificarea logosului.

Scopul acestui articol este de a atrage atentia cititorului asupra puterii cuvantului, de a largi perspectiva noastra asupra continutului si scopului vorbirii, de a constientiza ce si cum vorbim.

Voi cum alegeti sa vorbiti?

Logic, exprimand ratiune sau emotional, apeland la ethos?

Va tineti lumea voastra in armonie (familie, cerc de prieteni) sau cuvintele voastre indeparteaza si izoleaza?

P.S.: in memoria doamnei profesoare de limba si literatura romana si diriginte Astrid-Maria Rodinciuc, cea care ne-a explicat ce inseamna cuvantul filolog in prima ora de limba si literatura romana la liceul Iulia Hasdeu.

sursa definitiilor

Anunțuri