Aveti o ie sa-mi dati si mie?


Am fost duminica sa vizitam expozitia “Ce povesteste portul popular romanesc” gazduita de Muzeul National al Satului “Dimitrie Gusti”. Am aflat de expozitie din paginile revistei Elle Romania (singura pe care o citesc in fiecare luna). Expozitia prezinta costume populare din colectia doamnei Adina Nanu, prof. univ. dr la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica. Doamna Nanu este asistata de fiica ei Unda Popp (prof. univ. dr la Universitatea Nationala de Arta, unde coordoneza catedra de Moda) nepoata ei, Ana Stanciu (asist. Univ. dr. la Sectia Scenografie a U.N.A.T.C.) si fratele Anei, Iosif Oprescu (lector univ. dr. la U.N.A. catedra Design). Iata o familie intreaga pasionata de costum popular, design si moda! De altfel, nici nu ma mira caci doamna Nanu preda de peste 50 de ani cursuri de Istoria Artelor, Istoria Stilurilor si a Costumului la Universitatea Nationala de Arte si Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, din Bucuresti si este singurul autor care a scris despre istoria costumului in cartea sa “Arta Stil Costum”.

Expozitia nu contine multe piese, dar fiecare merita macar 10 minute de studiu din partea vizitatorului, noi nu ne-am grabit avand in vedere si faptul ca la acel moment eram singurii vizitatori (asta daca nu o punem la socoteala pe pisica Mirela, care era a casei). Dar cine mai este interesat in ziua de azi de costumul popular romanesc? Tinerii? Daca nu cumva incepe Smiley sa poarte ilic, sau Inna fota, nu cred! Cei ca mine, asaaa, dupa 30 de ani, au alte preocupari: serviciu, facut bani, facut si crescut copii, etc, dar isi mai amintesc emisiunile de dinainte de Revolutie, precum „Tezaur folcloric„. Eu am participat la Cantarea Romaniei in rol de povestitoare, chiar am imbracat un costum popular, dar evident nu l-am apreciat la momentul respectiv.

Am privit fiecare costum cu ochii mari, incercand sa surprind cat mai multe detalii, iar daca ar fi plecat doamna care supraveghea expozitia, as fi incercat sa pipai si materialele, ceea ce este evident interzis, asa cum ne-a avertizat si doamna respectiva! Acum imi dau seama ca mi-ar fi placut sa imbrac fiecare costum! Oare de ce?

Dar sa trecem mai departe! Ce am vazut: ii extraordinar de frumoase, cusute cu modele ornamentale bogate in culori vii si paiete, catrinte si fote cu fir auriu petrecute sau simple, marame din fir de borangic atat de subtiri ca daca le-ar fi atins lumina soarelui, s-ar fi topit. Doamna Nanu face o frumoasa analiza plastica a costumului femeiesc din Muscel:

De la prima privire, din departare, verticala maramei lungi si liniile drepte care contureaza silueta amintesc forma unui trunchi de copac sau a unei coloane, cu directia ascendenta, sugerand spiritualizarea. Trupul este acoperit in intregime de haine care remodeleaza corpul si bratele in volume cilindrice, cu proportii echilibrate. Raportul dintre lumina si umbra sustine aceeasi impresie: la baza domina umbra – pe fota – dand stabilitate compozitiei, la mijloc umbra se impleteste cu lumina, in cusaturile care alterneaza ritmic cu albul camasii, in partea de sus, marama aparand ca un triumf al luminii care, in valul straveziu pare ca se dizolva in spatiu.”

Pe pereti, in spatele costumelor, sunt puse poze cu Regina Maria purtand costume populare foarte asemanatoare cu cele prezentate in expozitie, asa ca nu ma mir ca am simtit dorinta de a purta macar pentru cateva minute aceste minunatii lucrate de mana.

printesa-maria-port-popular2013-02-09 12.16.54

Iar aici le vedem pe Regina Maria si printesele Elisabeta, Maria si Ileana in costume nationale (poza este luata de pe 1000fragrances.blogspot.ro unde puteti citi despre legatura foarte interesanta dintre Coco Chanel si portul traditional romanesc), purtand un fel de tunica, pe care o vedeti mai jos.

Mary by 1000fragrances.blogspot.ro

2013-02-09 12.13.10

In zilele noastre, costumele populare mai sunt purtate in sate, de sarbatori, festivaluri de tot felul, la “Zilele Orasului”, iar fetele isi modernizeaza costumele incaltand pantofi cu tocuri de 7cm. Este lesne de inteles de ce nu vedem costumul popular in strada: este greu de purtat pentru ca sunt multe elemente, unele modele de fote sunt atat de stranse incat nu poti urca scari (imi aduc eu aminte din perioada Cantarea Romaniei), si sunt foarte ornamentate. Dar putem vedea doua elemente din costumul popular, preluate si modernizate de designeri contemporani.

Primul element este ia, facuta cunoscuta in lume de tabloul “La blouse roumaine” al lui Matisse, in anul 1940; ia romaneasca a servit drept insiratie pentru Yves Saint Laurent si Jean Paul Gaultier, iar acum cunoaste o noua faima prin colectiile unor designeri  precum Tom Ford, Isabel Marant, Ingrid Vlasov si altii. In anii 70-80, in Romania, toate doamnele si domnisoarele aveau cel putin o ie in garderoba, pentru ca sunt romantice, usor de purtat, din materiale delicate; acum probabil ca doritoarele mai gasesc doar prin cuferele bunicii.

Al doilea element din costumul popular femeiesc este fusta preluata si modernizata de designerul Adrian Oianu astfel:

fusta a oianuInteresant mi se pare faptul ca el a introdus fota in fusta facand-o parte integranta prin stilizare.

Am plecat de la expozitie cu un sentiment de bucurie (si cateva poze pe care le vedeti mai jos) iar acasa m-a incercat un sentiment de tristete pentru ca eu nu am nicio ie! Asa ca va intreb acum: aveti o ie sa-mi dati si mie?

2013-02-09 12.09.192013-02-09 12.09.482013-02-09 12.10.092013-02-09 12.10.36

2013-02-09 12.11.192013-02-09 12.11.522013-02-09 12.10.442013-02-09 12.12.182013-02-09 12.14.392013-02-09 12.16.302013-02-09 12.15.502013-02-09 12.17.292013-02-09 12.17.54

Anunțuri