Bataia copiilor nu inseamna educarea lor


“Bataia este rupta din rai”, “Unde da mama, creste”, “Eu te-am facut, eu te omor”. Cu totii cunoastem aceste vorbe pentru ca ele fac parte din mentalul colectiv al poporului roman si ar trebui sa ne punem intrebari cu privire la profilul psihologic pe care acestea il contureaza. Salvati Copiii este fundatia care se lupta din 2003 sa obtina protectia copiilor impotriva violentei, determinand interzicerea prin lege in 2004 a pedepsei fizice şi a tratamentelor umilitoare asupra copiilor. In cei 10 ani de activitate, fundatia a sustinut trei campanii menite sa aduca in atentia cetatenilor pericolul pe care il prezinta cresterea copiilor intr-un climat de violenta si agresiune: Bataia NU e rupta din rai! (2003), Violenta naste violenta (2007), Asculta-i sufletul! (2011). Am vazut cu totii clipurile acestor campanii difuzate la televizor, dar oare cei carora se adreseaza aceste campanii le-au inteles? Se pare ca nu sau prea putini dintre ei, avand in vedere ca studiul fundatiei lansat in 19 martie 2013 afirma ca 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor”.

De ce considera romanul, generic vorbind ca bataia este o activitate pozitiva, ca iubirea mamei se poate manifesta si prin lovirea copilului, iar faptul ca este parinte, il indreptateste pe acesta sa-si omoare copilul, daca doreste, n-as putea explica (as gasi o explicatie partiala pentru ultima afirmatie care pe mine ma duce cu gandul la “fratii” nostri musulmani fanatici: aici tatal are dreptul sa-si omoare fiica, daca considera ca a incalcat legile Coranului).

Studiul prezinta si alte informatii interesante precum urmatoarele:

– corecţiile de genul „lovitul usor cu palma” /„urecheala” nu sunt percepute, de părinţi (si într-o anumită măsură, nici de copii) ca fiind acte din sfera abuzului fizic;

20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului;

– 1% dintre părinţi afirmă că s-a întâmplat (în ultimul an) să îşi bată copilul folosind un obiect (curea, băţ, nuia), dar 18% dintre copii afirmă ca au fot bătuţi cu băţul /nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn

Ce concluzie trag eu pe marginea acestor cifre? Ca parintii nu stiu ce inseamna manifestari violente de aceea sa lovesti usor cu palma peste cap/gura/ochi/ceafa, etc sau sa iei de urechi pe copilul tau este acceptabil si nu reprezinta abuz. Eu le-as propune acestor parinti sa-si imagineze urmatorul scenariu: la serviciu, un coleg iti trage o palma peste ceafa sau peste cap. Te-ai simtit agresat? Daca da, atunci de ce crezi ca aceeasi situatie nu reprezinta agresiune cand se refera la un copil? Copilul este tot o persoana ca si adultul, in formare, are propriile emotii si sentimente, gandeste si de cele mai multe ori simte ca ce i se intampla este rau. Intrebati in cadrul studiului, ce inteleg ei prin abuz/violenta, copiii au identificat in mod spontan trei tipuri de violenta: verbala, fizica si psihologica.

Pentru cei care nu cunosc, studiul prezinta principalele forme de violenta asupra copilului. Acestea sunt: abuzul (fizic, emotional, sexual), neglijarea (alimentara, vestimentara, de igiena, medicala, educationala, emotionala si parasirea copilului), exploatarea (sexuala si prin munca), traficul de copii, violenta prin internet.

In legatura cu diferenta enorma dintre parintii care afirma ca s-a intamplat in ultimul an sa isi bata copilul cu vreun obiect sau altul (1%) si copiii care afirma ca au fost batuti cu un obiect (18%), nu pot sa spun decat ca din campaniile anterioare parintii au inteles nu ca nu trebuie sa isi bata copiii, ci ca nu este acceptabil din punct de vedere social si atunci mint sau nu recunosc! Iata un rezultat neasteptat!

Haideti sa vedem ce inseamna violenta fizica: impingere, plesnire, tras de par/urechi, rasucirea bratelor, desfigurare, provocare de vanatai, contuzii, arsuri, bataie, lovituri cu pumn/palma/curea/picior, etc. Care sunt consecintele acestor tratamente? Fracturi, boli, dizabilitati, chiar si deces, comportamente agresive, probleme emotionale, dificultati de invatare, etc. Am fost surprinsa sa constat ca tot copiii intervievati au fost cei care au identificat si cauzele acestor agresiuni asupra lor: “nivelul de stres al parintilor, lipsa de comunicare, modalitati autoritare de educatie, perpetuarea comportamentelor violente de la o generatie la alta” sau cum spune un copil:

„Aşa au fost şi ei crescuţi – părinţii – şi aşa au învăţat că e cea mai simplă cale, de ce să îi explici copilului două ore ceva, îi dai două palme şi se rezolvă imediat”. (copil, Focus Grup)

Sa cresti un copil nu este simplu, nu este usor, iti trebuie timp, rabdare, dedicatie si dorinta sa ajuti la transformarea lui intr-un om echilibrat si cu scaun la cap. Cei sapte ani de-acasa si relatia cu parintii stau la bazele unui adult functional in societate si in propria viata. Salvati Copiii explica foarte clar urmarile pe care le are supunerea copilului la rele tratamente:

Pedeapsa fizică, indiferent de intensitate, slăbeste legăturile de atasament între părinţi si copii. Copiii depind de părinţi pentru a fi în siguranţă. Când părinţii îi rănesc fizic sau emoţional, copiii învaţă că nu pot avea încredere în părinţii lor pentru a fi protejaţi. Construirea unei relaţii de încredere puternică este temelia pentru o educație eficientă și pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului. O legătură slabă între părinţi și copii poate duce la dificultăţi emoţionale și  comportamentale.

Pedeapsa fizică, indiferent de intensitate, afectează dezvoltarea emoţională a copiilor. Copiii au nevoie să știe că sunt valoroși. Pedepsele fizice și umilitoare pot fi simţite de către copii ca o respingere din partea persoanelor de care au cea mai mare nevoie pe lume. Această experienţă poate avea efecte negative pe termen lung pentru construirea sentimentului de valoare personală. Copiii care sunt pedepsiţi fizic sunt mult mai predispuși să dezvolte anxietate și depresie, să consume droguri și alcool, să dezvolte tulburări severe de sănătate mentală. Copiii care sunt pedepsiţi emoţional sunt mult mai predispuși să aibă stimă de sine scăzută, să fie instabili emoţional, să aibă dificultăţi în a deveni  independenţi, să fie retrași social, introvertiţi sau extrem de complianţi, să aibă simptome de depresie și gânduri de suicid.”

Pedeapsa fizică, indiferent de intensitate, poate crea resentimente și ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct. De asemenea, ele creează frică faţă de părinţi și îi pot face pe copii să mintă. Acest tip de pedeapsă oferă un model agresiv de rezolvare a conflictelor, pe care copiii îl pot aplica în propriile lor relaţii duc la creșterea nivelului de agresivitate la copiii care au fost pedepsiţi fizic și emoțional. Aceste pedepse duc la creșterea nivelului de violenţă între fraţi și colegi, iar mai târziu, la intimidarea, agresiunea și rănirea partenerilor de cuplu. Ele sunt asociate cu minciuna, furtul și violenţa. Atât pedeapsa fizică, cât și umilirea sunt asociate cu un nivel scăzut de empatie și un nivel ridicat de dezvoltare a unui comportament antisocial.”

Bătaia are efecte pe termen lung și afectează modul în care viitorul adult se va comporta și se va simți în contexte tipice vârstei adulte. Cele mai frecvente consecinţe ale comportamentului abuziv din copilărie în viața de adult sunt: perpetuarea comportamentului abuziv în relaţie cu proprii copii sau cu partenerul de viaţă; esec relaţional; esec profesional; ratarea potenţialului individual de dezvoltare; risc de apariţie a tulburărilor de sănătate mintală; dificultăţi de adaptare socială; consum de substanţe.”

Nu sunt parinte, dar am fost copil. Parintii nu m-au batut, nici urecheat, dar nici nu i-am pus in situatii extreme, adevarul este ca am fost un copil cuminte si matur. Ai mei spun ca intelegeam tot, chiar daca nu vorbeam. De fapt asta i-am si cerut mamei: daca imi explici, eu inteleg. Este ceea ce cere si copilul citat mai sus: sa i se explice, sa fie obligat sa apeleze la gandire, nu la instinctul de aparare. Pentru ca atunci cand este batut pentru ca a facut ceva gresit, in loc sa i se explice de ce este gresit, atunci el nu va mai face fapta respectiva nu pentru ca a inteles, ci pentru ca actioneaza instinctul de autoconservare: nimeni nu doreste sa fie batut. Si uite asa ajungem la vorbele altui copil:

„Daca copilul este bătut când este mic… bătut şi iar bătut, iar când întreabă de ce, nu înţelege, când va ajunge mare va face şi el la fel. Când va ajunge mare de doi metri poate să ajungă să-şi bată şi părinţii, aşa cum vedeţi şi la ştiri la televizor” (copil, Focus Grup)

De ce exista in aceeasi propozitie “bataie” si “educare”? De ce exista parinti care considera ca bataia este o forma de educare? Pe situl prokid.ro am gasit opt metode eficiente pentru educare prin satisfacerea nevoilor de baza ale copilului: nevoia de siguranta, nevoia de apreciere, nevoia de a-si satisface parintii, nevoia de a fi competent si de a experimenta, nevoia de compasiune din partea parintelui, nevoia de a fi important, nevoia de acceptare si de recunoastere, nevoia de modestie din partea parintelui (sunt sigura ca exista parinti care cred ca tot ce are nevoie un copil pentru a creste este sa aiba ce sa manance, sa aiba cu ce sa se imbrace si unde sa doarma si atat). Daca aceste nevoi sunt satisfacute de catre parinti, copilul va creste armonios, va capata incredere in sine si in viata, va capata simtul responsabilitatii, isi va dezvolta stima de sine, se va simti in siguranta, intr-un cuvant va deveni un adult echilibrat si va avea toate sansele sa-si construiasca o viata fericita. Nu gasesc nicaieri mentionata bataia.

Asta trebuie sa intelegeti, dragi parinti care sustineti ca bataia este un mijloc de educatie al copiilor, ca bataia este pur si simplu bataie, nu are nicio valenta educationala, dar are efecte mult mai rele pe termen lung. Asemenea campanii precum cele sustinute de Salvati Copiii au menirea de a zgudui din temelii aceasta convingere a parintilor, ei trebuie sa inceapa sa-si puna intrebari cu privire la felul in care isi cresc si isi educa copiii. Nimeni nu s-a nascut invatat si multi parinti poate nu au talent nativ de a fi mama sau tata, dar dragi parinti, nu este niciodata prea tarziu sa constientizati ca ati facut rau si sa cereti ajutor sau sa cautati informatii cu privire la metodele de disciplinare sau de educare ale copiilor. Exista carti, articole, programe, fundatii care va ofera ajutorul, trebuie doar sa-l cereti. Exista chiar si emisiuni precum “Superdadaca” (American super nanny) – veti fi surprinsi de varietatea de metode prin care puteti disciplina un copil fara sa-l corectezi fizic.

O alta informatie inclusa in studiul elaborat de Salvati Copiii foarte interesanta este ca 58% dintre părinţi consideră că un „copil bun este cel care își ascultă întotdeauna părinţii, iar parintii care afirma acest lucru sunt persoane din mediul rural, care au un nivel gimnazial sau profesional de educaţie si un venit sub 1400 de lei. Si ce fac parintii daca copiii nu-i asculta? Jap! una peste ochi. Interesant ca acesti parinti nu vor sa fie iubiti de copiii lor, ci vor sa fie ascultati. Vor sa dea ordine, iar copiii sa fie niste mici soldati care sa le execute fara cracnire si bineinteles fara sa puna intrebarea “de ce?”. Ei insa ignora faptul ca acesti copii sunt capabili sa gandeasca, au pareri si sentimente, nu sunt roboti care sa execute comenzi. Si apoi daca te erijezi in comandant, sa nu te miri daca te vei trezi cu o revolutie intr-o buna zi. Iar pe termen lung, nu cred ca este bine nici pentru ei, nici pentru societate sa creasca cu ideea ca daca asculta orbeste de autoritate, totul va fi bine. Ii setam de la bun inceput pentru o cariera de obedienti si sclavi. In acest caz, parintii isi satisfac o nevoie proprie: aceea de a domina, de a fi autoritar, poate din cauza unor frustrari sau nemultumiri personale, insatisfactii la serviciu, nevoia de a controla.

Surprinzator a fost sa gasesc in topul profilului sociodemografic al parintelui care aplica bataia/corectiile fizice usoare, femeia: “Analizând răspunsurile din perspectiva variabilelor sociodemografice, rezultă că persoanele care afirmă că pedepsesc copilul de fiecare dată când acesta greșește (indiferent de natura pedepsei) sunt, într-o măsură mai mare: femeile, persoanele cu studii medii și superioare, cu venituri medii, din familii monoparentale.” In cazul abuzului emotional, barbatii iau locul de frunte. Ce inseamna abuz emotional? Mesaje precum „Eşti idiot!”, „Vei sfârşi în puşcărie!”, „N-o să reuşeşti niciodată!”, „Ne-am sacrificat pentru tine si tu ne-ai dezamagit”, „Copii trebuie văzuţi, nu auziţi”, “De ce nu esti si tu ca Ionel? Uite ce istet e el!”, „Vezi ce pot face alti copii şi tu nu esti în stare de nimic!”, etc. Am gasit informatii foarte interesante aici: „Pentru copil, părinţii sunt cei care determină realitatea şi, auzindu-i vorbind astfel despre ei, consideră că spusele lor sunt un fapt stabilit. Copilul trăieşte faptele părinţilor (care-i vor servi de model) şi mesajul din spatele frazelor care i se spun. Toate aceste mesaje negative care se adreseaza copilului sunt un mijloc subtil de agresare directa si indirectă. Felul in care un copil percepe şi stochează în inconstient mesajul ascuns al propozitiilor care îi sunt spuse de catre figurile parentale, îi vor pecetlui destinul.” Copilul ca obiect, ca proprietate personala, ca obligatie sau piedica, ca un simplu consumator al resurselor parintilor, toate aceste etichetari creeaza mediul pentru abuzuri emotionale si fizice.

Un singur argument mai am de adaugat la cele mentionate de campania Salvati Copiii si este adresat parintilor iubitori de bataie: va veni batranetea, iar viata ti se va schimba, vei ramane singur si atunci vei dori atentie si ajutor din partea copilului pe care il bati acum. Intreaba-te daca se va grabi sa te ajute.

Inchei acest articol cu un alt subiect de gandire de data asta pentru cei care observa abuzuri de orice fel la care sunt supusi copiii. Aici aveti un filmulet difuzat de ProTv Chisinau.

O campanie Blogal Initiative.

P.S.: o poza de la ceremonia de acordare a diplomelor cu ocazia lansarii primei platforme de parenting pozitiv din Romania: parintibuni.ro!

salvatiEu sunt cea care se uita dupa nemurirea sufletului :)….

Anunțuri