Olanda (partea intai)


Sapte grade dimineata, 12 grade la orele pranzului si racoare iar seara. Suntem in Olanda, orasul Rijssen cu ocazia nuntii surorii mele. Rijssen face parte din comuna Rijssen-Holten care se afla in provincia Overijssel si se afla la doua ore de mers cu masina de la aeroportul Schiphol, Amsterdam. Orasul este mentionat pentru prima oara in anul 1188 de catre Ducele de Dalen intr-un document commercial ca Parrochia Risnen. Devine oras in data de 5 mai 1243. Populatia numara in jur de 36.500 de locuitori, iar blazonul este acesta: Rijssen-Holten_wapen.svg

Simbolurile Olandei: bicicleta, laleaua si sabotii. N-am vazut lalele in gradinile din Rijssen, lumea nu era incaltata in saboti, dar bicicleta este nelipsita din peisaj fiind principalul mijloc de deplasare al olandezilor. Tineri, batrani (si cand spun batrani ma refer la 70-80 de ani!), copii – toti merg pe biciclete. Si nu, nu merg pe trotuar ca la noi, ci pe strada. Familia merge in vizita? Atunci ii vezi pe fiecare pe cate-o bicicleta: mama pe bicicleta, tatal pe bicicleta, fetita pe bicicleta, baiatul pe bicicleta. Din momentul in care ajung cu picioarele la pedale, copiii merg pe bicicleta. Cei mici merg tot pe bicicleta, dar intr-un loc special, in spatele sau in fata mamei. In Rijssen masinile sunt putine si mici, gen Fiat 500, Citroen C1, Peugeot 260. Nimeni nu are SUVuri sau 4×4, acele “barci” cu care se inghesuie romanii in traficul bucurestean.

Toate strazile sunt pietruite, nu exista gropi sau denivelari, sunt spatii intinse de iarba tunsa scurt, nu sunt cosuri de gunoi, dar paradoxal, nu exista gunoaie pe strada: fara hartii, ambalaje, mucuri de tigari, peturi, etc. Casele sunt toate la fel ca design si amplasare stradala si sunt vechi, de altfel este interzisa constructia caselor. In felul asta se pastreaza aspectul uniform si curat al orasului. Majoritatea locuitorilor platesc chirie primariei, iar daca doresc sa cumpere casa, fac credit la banca. Cat costa o casa in Rijssen? In jur de 150-200.000 euro: structura beton si caramida, patru dormitoare, un etaj si o mansarda, scara interioara, o baie si un wc de serviciu, o gradinita in spatele casei. Si liniste, aer curat, multa verdeata, pasari cantatoare. Nu exista praf. De fapt ar trebui sa exclam: NU EXISTA PRAF!! Ploua in fiecare zi, putin si scurt, dar geamurile raman curate! Si fac aceasta afirmatie cu o invidie nedisimulata la adresa surorii mele care nu are corvoada de a spala geamuri la care noi, bucurestenii suntem obligati. Si inca ceva despre geamurile caselor: olandezii nu le acopera, au poate o perdea, cu siguranta au ornamente in geam (ghivece cu orhidee albe, vase inalte si statuete obligatoriu cate doua), dar nimeni nu se ascunde in casa. In timpul zilei, lumina este stinsa in sufragerie, iar geamul dinspre strada este paralel cu geamul dinspre gradina din spatele casei, asa ca daca te uiti in casa omului, nu vezi nimic, si totusi nimeni nu se zgaieste, intimitatea este respectata. Nu exista garduri, porti inalte, se intra direct in casa, urcand cateva trepte. A propos de trepte: am topait cu mare bucurie, sus-jos pe scara interioara, asa de burghez mi se pare, inaintarea asta pe verticala, in comparatie cu apartamentele comuniste inghesuite la orizontala. Cred ca am facut si o mica febra musculara :). Singura casa, de fapt apartament cu scara interioara in care mai fusesem eu vreodata, se afla undeva pe langa Sala Palatului, iar eu eram eleva in scoala generala, exersam pentru Cantarea Romaniei si am fost foarte  impresionata ca exista si asemenea conditii de trai.

Centrul orasului Rijssen este mic, are un supermarket de genul Mega Image sau Lidl, un hotel micut, o biserica mare, cateva magazine de haine, incaltaminte, bijuterii, o terasa-doua unde sa mananci un sandvis si sa bei ceva, un magazin cu diverse pentru casa, iar duminica toate sunt inchise. In timpul sederii noastre in Rijssen, am vizitat si un oras din apropiere, Deventer, dus-intors cu trenul. S-a nimerit sa fie intr-o duminica dimineata, eram in centrul orasului si cautam gara. Pana sa ne uitam noi pe indicatoare, cautam pe cineva sa ne arate cu destu’ incotro s-o luam. N-am avut nicio sansa sa intalnim pe cineva, eram pregatita sa sun la prima casa si sa cer ajutor, asa era de pustiu. Niciun sunet, nicio miscare, mai batea vantul cate-o frunza pe caldaram. Parca eram intr-un film s.f. unde toti oamenii fusesera rapiti, ma asteptam sa aud zumzetul discret al farfuriei spatiale care pluteste deasupra capetelor noastre. A dat Domnu’ si am gasit indicatorul catre gara (care era de fapt sub nasul nostru) si am purces catre Deventer.

Cum sunt olandezii? Sunt inalti, bine facuti (atat femeile, cat si barbatii), blonzi cu ochi albastri, tinerele au parul lung, olandezele mature il poarta tuns scurt, sunt relaxati, cu simtul umorului si autoironie. In plimbarea noastra prin oras, am vazut cateva case impodobite cu baloane si alte ornamente care incadrau un cearseaf pe care era scris ceva. Cand am intrebat-o pe sora-mea, ea imi spune ca “este o traditie olandeza ca atunci cand implinesti o varsta anume (25, 30, 40, 50 etc) sau la ocazii speciale (casatorie, aniversarea casatoriei) prietenii si/sau familia sa scrie un text cu rima sau fara, amuzant despre persoana in cauza. Cand vecina noastra a implinit 50 de ani, familia a pus in curte un cearceaf pe care scria: „Ieri era un trandafir tanar, azi o hoasca batrana”.  olanda birthday

Dimineata olandezii beau cafea, nu o cescuta, ci o cana de cafea, cu zahar si lapte condensat, mananca un sandvis, pe la pranz arunca in tigaie o punga cu legume si carne stir fry sau deschid o supa de rosii la conserva, iar seara una-doua beri, obligatoriu. Mancarea nu este la fel de importanta pentru olandezi, asa cum este pentru romani. Anul trecut, de ziua sora-mii, mama a pregatit mancare pentru invitati, cum se face in Romania: aperitive reci, chiftelute, snackuri, quiche, tort. Logodnicul sora-mii, olandez se uita ingrozit la cantitatea mare de mancare si multele feluri, spunand sa ne oprim ca e prea mult, nu o sa aiba cine sa manance atat :)!

Sfarsit partea intai

Anunțuri