Nicu Alifantis – Mozaic si 40 de ani de muzica


24 de albume individuale, muzica pentru 114 producții de teatru, muzica pentru 18 producții de film, 24 de premii și nominalizări, 40 de ani de muzica. Este ceea ce sarbatoreste Nicu Alifantis anul acesta cu care ocazie ne ofera al 25lea album intitulat Mozaic.

Nicu-Alifantis-Mozaic-Cover-497x500Poate nu toata lumea cunoaste aceste cifre, dar nu cred ca exista roman cu o minima cultura muzicala, care sa nu recunoasca vocea calda, cu timbru deosebit, usor rarait atunci cand aude piese precum Inscriptie pe un inel, Decembre, Ce bine ca esti!, Ploaie in luna lui marte.

Nicu Alifantis s-a nascut in Braila, pe 31 mai 1954, intr-o familie de greci-macedoneni ceea ce ii aduce mai tarziu porecla de Grecu’. Desi parintii si-ar fi dorit ca fiul lor sa aleaga cariera de doctor, Nicu Alifantis a stiut dintotdeauna ca isi va gasi locul si menirea in lumea artistica. In 1975 este angajat Teatrul Maria Filotti din Braila, iar dezvoltarea sa muzicala ulterioara este strans legata de colaborari cu teatre din Bucuresti, Ploiesti, Brasov, Constanta, Botosani, etc si regizori precum Alexandru Tocilescu, Catalina Buzoianu, Gelu Colceag, Vlad Mugur, Silviu Purcarete, Sanda Manu, Cornel Todea, Alexandru Hausvater, Alice Barb si multi altii. Debuteaza in 1976 cu albumul Cântec de noapte, iar dupa armata devine membru al Cenaclului Flacara. Din anul debutului si pana in prezent, Nicu Alifantis a sustinut in jur de 4500 de concerte! Cele mai cunoscute piese sunt scrise pe versuri ale poetilor Nichita Stanescu, George Bacovia, Tudor Arghezi. O piesa foarte speciala, care ma fascineaza este Aproape liniste, pe versurile lui Alexandru Andries, compusa de Nicu Alifantis si cantata de Aura Urziceanu.  Cum l-am cunoscut eu pe Nicu Alifantis? Nu am sa spun precum o tanara “am fost conceputa de parintii mei pe muzica dvs” asa cum povesteste amuzat intr-un interviu (se pare ca in viata oricarui artist longeviv vine un moment cand intalneste isi copiii fata de care trebuie sa-si recunoasca paternitatea „artistica”), am sa povestesc astfel :

Am avut noroc sa ma nasc intr-o familie cu aplecare catre muzica. In biblioteca din sufragerie, pe langa vitrina cu bibelouri (cu faimoasa serie Pescarul printre altele), aveam carti, barul cu seturile de pahare cu picior pentru ocazii, pickupul Tesla legat la boxe printr-un magnetofon vechi si vreo 30 de discuri de vinil, atat mari (de 33 de rotatii), cat si mici (de 45). Aveam discurile cu muzica straina venite pe filiera bulgareasca, aveam ABBA, Beatles si Michael Jackson, Mahalia Jackson si Bee Gees, Eagles, Middle of the Road dar si Giani Morandi, Alb si Negru, albumul dublu de la Cenaclul Flacara din concert, Phoenix, si multi altii de care am uitat. Atunci cand se termina programul de doua ore de la televizor (v-ati dat seama, povestea mea se petrece inainte de Revolutie) si aveam norocul sa nu se taie curentul in seara respectiva, puneam discuri si ascultam muzica. Asa ne-am inceput educatia muzicala, eu si sora mea, ascultand discuri cu muzica veche. Unul din albumele pe care le-am ascultat atunci a fost si Dupa melci. Dupa-melciNu mai auzisem niciodata ceva asemanator. Si acum imi aduc aminte impresia puternica pe care a avut-o asupra mea. Asa l-am cunoscut pe Nicu Alifantis.

Iar povestea continua…in Braila. Aici se naste compozitorul si cantautorul in anul 1954. Isi aduce aminte, intr-un interviu cu mare placere de oamenii din acele timpuri si de orasul copilariei sale : „Era un oraş superb! Un oraş de oameni, oraşul cel mai cosmopolit din ţară. În perioada în care am copilărit eu, erau foarte multe etnii la Brăila, auzeai vorbindu-se toate limbile, iar româna era o limbă auxiliară, de ajutor. Erau greci, machedoni, evrei, ruşi, italieni, armeni, bulgari.” Eu nu am ajuns la Braila decat impreuna cu George, sotul meu, care a copilarit acolo, la familia mamei, pe Str. Grivitei. Mi-a povestit chiar ca l-a vazut pe Nicu Alifantis, cantand la serbarea scolii, la sfarsitul clasei a 8-a, prin 1978. Acum Braila este un oras parasit, oamenii au plecat sa castige bani in alta parte, au ramas casele boieresti, foarte frumoase, dar majoritatea in paragina.

Alifantis, nume cu radacini grecesti si macedonene. De curiozitate am cautat sa aflu mai multe despre originea acestui nume si l-am gasit mentionat de Alexandru Graur in lucrarea „Nume de persoane„, ca denumire a meseriei de tesator. Si inca o data ma simt aproape de Nicu Alifantis : bunicul din partea mamei se numea Agapie, derivat din grecesul agapos (dragoste). In albumul Mozaic, lansat pe data de 7 mai, care marcheza implinirea celor 40 de ani de muzica, Nicu Alifantis canta si o piesa in greceste intitulata S’agapo (Te iubesc), in memoria tatalui sau. 

Va invit la concertele din 20 si 21 mai sustinute de Nicu Alifantis la Opera Nationala din Bucuresti cu ocazia lansarii albumului Mozaic. De asemenea va invit sa povestiti aici cum l-ati cunoscut voi pe Nicu Alifantis. Si daca doriti, chiar sa ii lasati un mesaj.

La multi ani, Maestre !

4a8a5fanicual.
O campanie Blogal Initiative.

Anunțuri