Olanda (partea a doua) – Nunta


buchetul miresei

                                                                                               foto arhiva personala

Si vine si ziua nuntii A. cu logodnicul ei, H. Cu o zi inainte primesc instructiuni precise cu privire la rolul meu ca ajutor la buna desfasurare a nuntii din partea miresei (din partea mirelui fiind sora lui) si o lista cu programul intregii zile, defalcat pe ore. In aceeasi zi au loc trei evenimente: cununia civila, cununia religioasa si petrecerea la restaurant – asa e traditia in Olanda. Pentru un asemenea tur de forta ai musai nevoie de pantofi comozi, o sticla de apa si cateva pastile de sedatif pc pentru atatea emotii concentrate intr-o singura zi.

Ziua incepe la ora 6 dimineata cu machiajul, coafura si imbracarea miresei. Sora-mea a cautat ceva timp o stilista stiutoare intr-ale machiajului de mireasa pentru ochii ei mari si albastri (in Olanda stilistele stiu sa coafeze, dar nu prea stiu sa machieze corespunzator cu evenimentul), iar pentru par s-a gandit ca less is more si cu siguranta safe asa ca a optat pentru coc gen balerina. Rochia si-a cumparat-o din Romania, de pe Lipscani, in Olanda nu a prea avut ce alege, toate rochiile erau simple, fara ornamente, fara prea mult farmec. A intrat in primul magazin si a fost prima alegere: stil printesa, corset cu siret, panglica cu fundita, dantela si cristale, voal lung cu broderie deosebita – o nebunie. Pantofi roz prafuit din piele-ntoarsa de la Deichmann si bolero din blanita in aceeasi nuanta pentru ca Olanda nu-i ca Romania, aici dimineata sunt 8-10 grade chiar si vara. Cat ne-am rugat toti sa nu ploua in ziua nuntii, cu atat parca a plouat mai abitir! Pentru olandezi era normal, noi ne consolam cu convingerea ca va fi un mariaj bogat cum zice o vorba romanesca. Ploaia s-a oprit doar cat timp au facut mirii pozele la castel si acasa cu familia si prietenii – se pare ca rugamintile noastre au fost totusi ascultate.

vedere castel

                                                                                                  foto arhiva personala

Mireasa e gata, soseste mirele cu buchetul miresei intr-un Ford elegant, vechi si pleaca amandoi pentru poze la un castel, locatie preferata de cuplurile care se casatoresc pentru gradinile frumos amenajate. Intre timp acasa soseste firma de catering care aduce aperitivele (calde si reci) si cafeaua pentru invitatii care vor incepe curand sa soseasca (prieteni si familie). Aperitivele reci sunt sandvisuri cu chifla rotunda (ca la burgers) cu tot felul de umpluturi: cascaval, branza camembert, sunca, pastrama de vita, foi de salata, castraveciori, rosii, etc. aperitivele calde sunt pateuri cu carne toccata, foarte gustoase, de altfel s-au terminat primele. Dam noi sa turnam cafea in cestile invitatilor care déjà incepeau sa vina, fara succes insa: cafea ioc! Firma adusese dispozitivul gol, fara cafea! Stiam cat de importanta e cafeaua pentru olandezi, de unde facem rost de cafea gata in cantitate asa de mare (erau 50 de oameni insetati!!). Ne scoate din incurcatura unul din fratii mirelui care da o fuga de 5 minute pana la serviciu si se intoarce cu zece carafe pline de cafea. Uf! Sosesc si mirii, primesc felicitarile din partea familiei si prietenilor si intr-o pauza de ploaie fotograul face tuturor membrilor familiei si invitatilor pe rand poze cu mirii, in spatele casei, in dreptul unui copac mare, o magnolie inflorita. Toata lumea apoi pleaca spre primarie pentru cununia civila. Un vecin va veni sa faca putina curatenie in urma noastra: sa spele vasele, sa dea cu matura…Asa da vecin!

Cununia civila se oficiaza intr-un amfiteatru (mai redus ca dimensiuni, cam ca cele de la facultate), invitatii stau in banci, ofiterul starii civile, o doamna vorbeste de la microfon, iar mirii stau pe scaune, in fata tuturor. Doamna vorbeste atat in olandeza, cat si in engleza, pentru noi, romanii. Suntem complet siderati cand o auzim spunand in romaneste: “Le urez bun venit familiei din Romania a miresei, mama, tatal si sora cu sotul ei, le suntem recunoscatori ca au calatorit in Olanda pentru a lua parte la acest eveniment fericit!”. Ei, la asta nu ma asteptam! Si surpriza noastra continua: doamna vorbeste despre cei doi miri, despre istoria lor personala (cati frati/surori au, daca au fost sau nu silitori la scoala cand erau mici, ce nazbatii au facut, etc) si istoria lor de cand sunt un cuplu (cum s-au intalnit, cum s-au indragostit, etc) totul in cheie vesela si relaxata, menit sa-i binedispuna pe miri si pe invitati, dar in acelasi timp sa le aduca aminte mirilor de ce sunt aici: pentru ca se iubesc si doresc sa-si continue viata impreuna! Aceasta personalizare a ceremoniei mi s-a parut foarte interesanta si emotionanta, iar cele cateva fraze in romaneste, nu mai zic! Este o dovada de respect si consideratie fata de mireasa, non-olandeza, sa stai sa inveti cateva fraze (spuse foarte bine de altfel!) intr-o limba straina. Nu stiu daca asa se obisnuieste la ei, dar pe noi ne-a impresionat. Mirii spun Da, isi pun reciproc verighetele, se saruta emotionati. Totul a durat in jur de 45 de minute. Plecam spre biserica. 

Ploua…     

Biserica se numeste St. Mary, este o biserica tipic protestanta, cu banci lungi de lemn (strane), nu are icoane pictate pe pereti, ci citate din Biblie, iar preotul este imbracat in costum si vorbeste de la amvon. Toata lumea este asezata, inclusiv mirii care stau pe scaune in fata preotului. Slujba incepe ca la primarie, cu prezentarea mirilor si multumiri adresate familiei si prietenilor care au venit dinafara Olandei pentru a fi partasi la acest eveniment special. Auzim din nou cateva cuvinte in limba romaneste si cum s-au cunoscut cei doi miri. Incurca de doua ori Bucharest cu Budapest, dar, ce sa-i faci! se pare ca este inevitabil. Slujba continua cu citirea unor pasaje din Biblie, cu cantece specifice si se termina cu binecuvantarea mirilor de catre preot si inmanarea unui exemplar mare a Bibliei, asa numita Biblia mirilor. Mirii si parintii primesc felicitarile invitatilor. Toti invitatii se insiruie pe culoarul din interiorul bisericii si in loc de flori sau orez, fac baloane de sapun pe care le sufla pentru efect catre mirii care se indreapta spre iesire. Fotograful se straduieste sa surprinda pe pelicula micile sfere efemere de lumina stralucitoare profilate pe silueta mirilor. Asa le dorim sa le fie viata impreuna: usoara ca un balon de sapun dar trainica precum lumina soarelui.    

Ploua….

Este ora 17, invitatii pleaca spre restaurant, noi facem un ocol pe-acasa sa ne schimbam si sa mancam ceva, suntem lihniti de foame. Pe la 18 ajungem si noi la restaurant, unde fiecare invitat face cate o poza tinand in maini o rama mare, decorativa. Aici oamenii sunt serviti cu o cafea, un suc, mananca un fursec, apoi trecem in sala unde se serveste meniul nuntii si tortul.

detaliu tort

                                                                                                   foto arhiva personala

Inainte de a ne pune la masa, fratii mirelui le fac celor doi insuratei o surpriza: este vorba de un joc menit sa arate cat de bine se inteleg unul pe celalalt. Sunt pusi intai sa se imbrace cu tot felul de accesorii (nas rosu de clovn, ochelari de scafandru, etc) pe care au voie sa le dea jos daca ghicesc ce vrea celalalt sa spuna. Hendrie este pus sa citeasca cate-o fraza in cinci limbi diferite (stiut fiind “talentul” lui la limbi straine, inafara de engleza), franceza, italiana, romana, chineza, spaniola, misiune pe care Alina o indeplineste fara greseala, avand in vedere ca franceza si chineza le-a studiat in facultate, italiana si spaniola le-a prins pe parcurs. In schimb, A. e pusa sa fredoneze melodii pe care le aude in casti, si pe care H. trebuie sa le identifice. Tot momentul a fost vesel, provocator de rasete si menit sa binedispuna asistenta si pe miri: H. poceste cuvintele straine, iar A. lalaie cu entuziasm 🙂.

Suntem invitati la masa: avem supa de rosii, supa de vita, aperitive reci, un platou cu feluri de carne, salata de cartofi, cartofi prajiti in cornet, alte salate, sufleu de conopida, etc. Mirii taie tortul: foarte bun, cu crema de capsuni, imbracat in martipan alb, am mancat doua felii! Tot acum prietenii apropiati ai mirilor le fac o surpriza, un fel de concurs bingo: proiecteaza imagini din vacante, petreceri sau intamplari amuzante, cu o intrebare si trei variante de raspuns, iar daca raspund corect, castiga intre 1-20euro.

Dupa cafea, trecem in sala de petrecere unde vin restul invitatilor, in total in jur de 200 de invitati. Fiecare merge la miri si parintii lor, ii felicita, le inmaneaza plicul si/sau cadoul apoi merg si isi iau cate o felie de tort si un pahar de suc/bere si se aseaza la mese. Mai tarziu vor avea si aperitive calde (chiftelute, cartofi, sosuri, etc) cu autoservire. Petrecerea incepe cu dansul mirilor pe muzica live a unui band profesionist: dupa tenul creol banuiesc ca muzicienii sunt din insulele insorite patronate de Olanda, dar canta excelent, sunt imbracati in costume de gala cu papion, iar solista este o blonda frumoasa care canta orice, de la Rihanna la Coco Jambo! Dupa primul calup de piese, formatia face pauza, se schimba in haine lejere, iar petrecerea continua: toata lumea danseaza in frunte cu mireasa care si-a schimbat voalul cu o floare mare, alba prinsa intr-o parte. E superba! George imi povesteste cum olandezele raman la propriu cu gura cascata  la aparitia ei (ca-n desene animate 🙂)! Fiecare invitat primeste un fel de ghid tiparit pe hartie A4 (6 pagini) la care au lucrat cele doua familii care contine: poze de cand erau copii, istorioare cu aventurile din copilarie si adolescenta, comentarii ironice si amuzante la tot felul de intamplari (cum H. dorea sa devina ninja cand era mic, iar A. balerina 🙂). Mirii nu stiau de existenta ghidului asa ca este o surpriza si pentru ei.  Vine un alt moment frumos: dansul brasoveanca. Mireasa le-a trimis tuturor prietenilor si celor din familie un filmulet ilustrativ luat de pe youtube cu brasoveanca si i-a rugat sa il invete. Olandezii s-au conformat si uite asa am avut o brasoveanca romano-olandeza care i-a distrat atat pe dansatori, cat si pe restul invitatilor!

Olandezii stiu sa se distreze si sa petreaca. Fiecare petrecere de nunta are doua momente traditionale: mirii asezati pe scaune sunt inconjurati de toti prietenii si familia, si pe melodia lui Robbie Williams primesc o imbratisare colectiva, apoi sunt ridicati in aer, pe scaune, ca in traditia evreiasca

Si petrecerea continua. Ma uit la sora mea si imi aduc aminte cu nostalgie:

….cat m-am bucurat cand s-a nascut ea, ziceam ca am si eu o fratioara…

….cum bebelus fiind, i-am dat sa bea din biberon (mama intarziase 10 minute de la serviciu, iar copilul plangea de foame), asa cum o vedeam pe mama, cu singura diferenta ca eu nu i-am incalzit biberonul (aveam patru ani), i l-am dat rece, direct din frigider, iar cand a venit mama, se mira de ce plange A. fara glas, ragusise saraca 🙂….

….cum am dus-o la tuns, avea un par blond frumos, lung, carliontat, iar coafeza a tuns-o scurt, baieteste, de era sa lesine mama cand a vazut-o, dupa ce a venit acasa de la serviciu (nu mai stiu de ce am dus-o la tuns, dar in apararea mea pot sa spun ca stilista a avut mana buna, i s-a indesit parul 🙂)…

….cum a trecut prin faza balerinei (se tinea de biblioteca si arunca cate un picior in aer) sau prin faza sirena lui Vasile Roaita (cand vroia ceva, incepea sa planga, dar cu crescento, de ne venea sa ne-aruncam pe geam cu totii 🙂)…

Viata s-a schimbat, am crescut, fiecare a plecat la casa ei, acum nu mai stiu cum sa-i fiu sora mai mare si sunt trista ca poate locul meu este luat de altcineva. Mi-as fi dorit sa ramanem, intr-un univers paralel macar, tot copii si s-o tin de mana.

surori

foto arhiva personala

Nu mai ploua…

Anunțuri