Despre exercitarea autoritatii parintesti


De cateva luni activez pe forumul avocatnet.ro din pozitia de consultant pentru subiecte legate de mediere conflicte de familie. Foarte multe intrebari si solicitari puse in categoria „dreptul familiei” vin din partea mamelor divortate si se refera la exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra copiilor lor. Acesta este al doilea articol, primul care atinge acest subiect il gasiti aici. CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI: https://unfilolog.wordpress.com/2014/01/08/exercitarea-autoritatii-parintesti-perspectiva-unui-tata/

Ce este exercitarea in comun a autoritatii parintesti?

Este o notiune introdusa de legiuitor in octombrie 2011 pentru a fi in linie cu legislatiile statelor civilizate ale lumii, care inlocuieste vechea notiune de incredintare a copilului catre mama, care prevedea ca mama avea toate drepturile de decizie asupra vietii copilului, tatalui revenindu-i doar obligatia de plata a pensiei alimentare, dreptul la vizitare in interiorul unui program stabilit de instanta si dreptul de a se exprima in ceea ce priveste adoptia copilului sau. Toate aceste prevederi nu mai exista.

Exercitarea in comun a autoritatii parintesti de catre ambii parinti inseamna:

„consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea copiilor, actele curente privind cresterea si educarea acestora fiind indeplinite de parintele la care copiii locuiesc” (iurispedia.ro).

Deciziile importante se refera la acele decizii care influenteaza viata copilului, deci cei doi parinti trebuie sa cada de acord asupra scolii la care invata copilul, medicul la care merge copilul, activitatile extrascolare, etc. Toate aceste decizii vor fi luate de parinti tinand cont de interesul copilului. De asemenea, mama are nevoie de acordul tatalui pentru a pleca din tara cu copilul, acord de care nu avea nevoie inainte de 2011. Notiunea de autoritate parinteasca este inspirata din dreptul francez si cel al provinciei Quebec si este aplicata in tari precum Franta, Belgia, Germania, Canada, Suedia. Divortul sotilor nu inseamna divortul parintilor de copil sau al unuia dintre parinti, de cele mai multe ori tatal, de copil.

Se considera ca este dreptul copilului de a avea in viata lui ambii parinti si de a primi ingrijire si indrumare atat de la mama, cat si de la tata, intr-o atmosfera neconflictuala, chiar daca acestia nu mai formeaza un cuplu, dupa cum afirma psihologul Curtii de Apel Oradea, dna Camelia Borlean (arpcc.ro).

Astfel, judecatorii acorda automat exercitarea autoritatii parintesti ambilor parinti. Asta este intentia acestei schimbari, aceea de a-i obliga pe parinti sa colaboreze, sa comunice, sa fie amandoi in viata copilului. Toate bune si frumoase dar undeva, in toate aceste explicatii, se poate citi mentiunea :

„In ipoteza unei situatii conflictuale care afecteaza comunicarea dintre parinti s-a pus insa problema daca este in interesul copilului sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte.” (iurispedia)

Se mai poate citi si urmatoarea fraza: ” Se admite insa ca sunt si situatii in care, fata de dezinteresul manifest al unuia dintre parinti fata de copil, acesta nu poate fi obligat sa exercite autoritatea parinteasca.” (iurispedia)

Criteriile pe baza carora se face posibila exercitarea in comun a autoritatii parintesti sunt buna comunicarea dintre parinti si dorinta parintelui nerezident (de obicei tatal) de a continua relatia cu copilul sau daca aceasta exista si inainte de divort.

De multe ori am citit despre situatii nefericite in care sunt prinsi cei doi parinti si copilul: mama il impiedica pe tata sa-si vada copilul si ii refuza orice implicare, tatal ii declara mamei ca ii da „si zece custodii” ca dovada ca nu il intereseaza copilul respectiv, copii afectati de influenta unuia dintre parinti care il denigreaza pe celalalt parinte, etc. De ce un parinte sa beneficieze de aceleasi drepturi asupra copilului daca nu a manifestat niciun interes fata de copil? Este o complicatie a vietii parintelui rezident (la care locuieste copilul) si a vietii copilului. Autoritatea parinteasca comuna este benefica atunci cand copilul nutreste sentimente de afectiune si atasament fata de ambii parinti. Realitatea este ca in 99% din cazuri, tatal este parintele neimplicat si este greu de crezut ca daca nu a fost tata pana la divort, va incepe sa fie tata dupa divort. De aceea majoritatea mamelor cer detalii privitoare la cum sa obtina exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti asupra copilului.  Lucrurile sunt complexe si mai sunt multe de discutat pe acest subiect.

Parerea mea este ca exercitarea in comun a autoritatii parintesti este o notiune extraordinara, dar este aplicata orbeste fara sa se tina cont de realitatea relatiilor dintre parinti pe de-o parte si dintre parinti si copii de cealalta parte. In majoritatea cazurilor, in familia romaneasca inca exista convingerea ca mama este singura responsabila pentru cresterea copiilor, implicarea tatalui fiind minima. Se observa o schimbare a acestei atitudini fata de rolurile celor doi parinti in cresterea si educarea copiilor in sensul ca tatii incep sa le ajute din ce in ce mai mult pe partenere si incep sa isi petreaca din ce in ce mai mult timp cu copii.

Despre rolul procesului de mediere in conflictele de familie gasiti in primul link.

Articol despre custodia comuna, articol despre custodia unica.

Daca sunteti in conflict cu partenerul in ceea ce priveste custodia copiilor, nu ezitati sa ma contactati.

Autor articol Mediator Iulia-Cristina Uta

4361-1-divort-b

Anunțuri