Amintiri din studentie


maci prescornitafoto Gabriel Prescornita

Sedinta este programata pentru ora 16. Pe la ora 15 incep sa am emotii. Nici nu mai stiu care a fost ultima imprejurare in care am avut asemenea emotii. Poate examenele de la facultate sa-mi mai fi ridicat inima in gat, mai ales cele cu domnul profesor de limba araba Dobrisan. Stiti ca in viata fiecarui elev sau student exista cate un profesor de care ii este frica, la ora caruia nu intarzie. Asa a fost pentru mine si colegele mele de facultate (ca era o clasa eminamente feminina) domnul profesor Dobrisan.

Era un profesor la care veneai cu lectia invatata sau nu veneai deloc, ma rog, pe vremea aceea studentilor inca le era rusine daca veneau nepregatiti la ora. Acum nu este aceeasi situatie pentru ca sunt pregatita, dar nu poti anticipa niciodata reactiile oamenilor.

Tin minte ca era iarna, aveam la prima ora, adica 8 dimineata lectie cu domnul Dobrisan. Nu am obiceiul sa intarzii pentru ca urasc sa alerg spre locul de intalnire asa ca intotdeauna plec de acasa din timp. Ei, nu mai stiu din ce motive, in ziua respectiva am intarziat la ora si a trebuit sa intru in clasa dupa domnul profesor. Ora se tinea intr-o sala care nu avea destinatia de clasa dar fusese amenajata astfel pentru ca erau mai multi studenti la ore decat putea facultatea sa gazduiasca asa ca profesorii trebuiau sa foloseasca orice camera libera. Am facut cursuri si la subsolul cladirii din Pitar Mos. Colegele erau asezate toate la o masa mare din mijlocul camerei, iar profesorul intr-un capat al mesei. Nu era prea mult loc intre scaune si perete, iar eu am avut proasta inspiratie ca in loc sa ma strecor prin spatele colegelor ca sa ajung la scaunul meu, am ales sa merg prin spatele profesorului. Era iarna, eram imbracata gros, mai aveam si geanta voluminoasa cu cursurile pe umar….si dupa ce imi cer scuze ca am intarziat, trec val-vartej spre scaunul meu. In pauza imi povestesc colegele razand ca putin a lipsit ca Dobrisan, profesor serios, cu ochelari si barba alba, sa nu se roage la Allah cu fruntea lipita de masa: din cauza trecerii mele navalnice prin spatele sau, scaunul profesorului a devenit un cal naravas ce-a-ncercat sa-si arunce calaretul din sa!

Amintirea imi aduce un zambet pe buze si imi trec emotiile. Clientii tocmai intra in birou…

S-aveti o zi frumoasa!

Anunțuri