Ce-ar fi fost daca…


mediation b

Birou mediator 0745.548.400

M-am intalnit zilele trecute la o cafea cu o prietena. Printre alte maruntisuri am vorbit si despre necazul prin care a trecut si trece de anul trecut cand i-a murit mama in urma unui accident auto. O masina a intrat in masina parintilor ei, cu tata la volan. Mama a murit pe loc, iar tatal si-a revenit cu greutate dupa ce a fost in coma la spital o perioada de timp. Viata prietenei mele a fost data peste cap si numai faptul ca are de crescut o fetita a tinut-o pe linia de plutire. In urma accidentului a trecut prin tot felul de stari emotionale si frustrari care sunt de inteles pentru oricine. De la furie la tristete si dezamagire. A avut multe intrebari la care cauta raspuns. Cine e faptuitorul? Cum s-a intamplat accidentul? “Putea sa trimita o coroana de flori la inmormantarea mamei, inteleg ca nu a vrut sa vina personal, isi inchipuia ca sar la gatul lui sa il omor!”, imi spunea ea. “Dar mai presus de orice as fi vrut sa imi spuna cum s-a intamplat: uite, dom’le, am luat masina, vroiam sa merg nu-stiu-unde, am apasat pe acceleratie……”. Si la ce te-ar fi ajutat?, o intreb eu. “Sa isi asume responsabilitatea si sa inteleg de ce a facut accidentul”. Chiar daca a putut studia toate detaliile din dosarul penal, vroia sa stie direct de la el, inculpatul. Vroia sa inteleaga. Mi-a spus ca a avut sedinte de terapie la psiholog care a ajutat-o sa treaca peste toata aceasta nenorocire cu mintea intreaga. A avut cheltuieli cu inmormantarea, cu ingrijirea tatalui, totul ridicandu-se la 5.000lei, dar ca nu asta e problema pentru ca isi va recupera toti acesti bani de la asigurari. A fost chemata la instanta pentru a depune marturie si desi i-a spus avocatului ca nu vrea sa fie in aceeasi incapere cu inculpatul, nimeni nu a ascultat-o. Asa ca a ajuns sa stea in sala de tribunal, intr-un culoar ingust, umar la umar cu autorul accidentului in care mama ei si-a pierdut viata, iar tatal ei a ajuns in coma la spital! Cum sa-i raspunda judecatorului la intrebari cand era coplesita de atatea emotii si sentimente provocate de apropierea fizica de acest om?! “Mi-a fost foarte greu sa ma concentrez sa-i raspund judecatorului la tot ce ma intreba el cand aproape ca ma atingeam de nenorocitul ala!”. Faptul ca l-a vazut insa a ajutat-o sa inteleaga intr-o mare masura: era tigan, cu un ochi nu vedea iar celalalt ochi era acoperit de o pojghita albicioasa, era imbracat saracacios, masina nu era a lui, ci a patronului la care lucra ca zilier, iar in ziua respectiva, pe o ploaie torentiala, a intrat in curba cu 140km/ora. Vazandu-l, prietena mea a inteles probabil ca nu putea avea pretentii de explicatii de la acest om si poate ca l-a iertat.
I-am spus ca daca ar fi solicitat o sedinta de mediere, iar inculpatul ar fi acceptat, ar fi putut sa aiba cu el dialogul pe care si l-a dorit. Ar fi putut sa-l intrebe tot ce doreste si ar fi putut sa obtina raspunsurile pe care le cauta. Ar fi putut sa-si exprime toate sentimentele traite in urma accidentului pe care el l-a provocat. Este foarte bine ca a apelat la un psiholog pentru a-si descarca sufletul, dar era si mai bine daca la celalalt capat al comunicarii era inculpatul, si nu psihologul, inculpatul fiind de fapt destinatarul tuturor acelor trairi. Poate ca suferinta prietenei mele ar fi provocat schimbari in sufletul si mintea inculpatului care l-ar fi determinat sa se gandeasca la fapta sa, sa constientizeze greseala si faptul ca exista consecinte tragice. Poate chiar sa exprime la randul sau sentimente: regrete? constiinta incarcata? Una este sa auda un judecator si alta sa se uite in ochii celui pe care l-a ranit si sa auda tot ce are sa-i spuna. Ceea ce se incearca in medierea acestor situatii este o justitie restaurativa sau reparatorie.

Nota: va invit sa cititi aici un material foarte interesant despre mediere si justitia restaurativa: masterprobatiune2014.wordpress.com.

Daca aveti comentarii sau intrebari, nu ezitati.

Autor articol Mediator Iulia-Cristina Uta

Anunțuri