Dupa dealuri…


dupadealuri1

sursa imagine: onlinefilmeromanesti.blogspot.com

Am vazut ieri “Dupa dealuri”, filmul lui Cristian Mungiu. Dupa ce iese filmul subtitrat in romaneste o sa il mai vad o data ca n-am inteles nimic din ce vorbeau actorii in mai mult de jumatate de scene. Vorba moldoveneasca o fi ea dulse, dar un film intreg vorbit in soapta, cu vocale aspirate sau lipsa mi-a produs o frustrare maxima. In timpul filmului cautam cu infrigurare in setarile televizorului in speranta ca exista subtitrare in limba romana! Acceptam si in engleza! In fine, din cate am inteles, iata gandurile mele:

Citesc literatura s.f. cred ca de la 16-18 ani, am biblioteca plina de romane, nuvele si alte povestiri science-fiction. Mi-a placut la nebunie Almanahul Anticipatia care iesea inainte de Revolutie. Nu exista film s.f. de buna calitate pe care eu sa nu-l fi vazut. Lumea pe care Mungiu o prezinta in film insa imi depaseste orice imaginatie si din pacate nu este s.f., ci realitate.

M-a iritat atitudinea doctorului de la spital care pune egal intre ingrijirea pe care un om cu raceala la plamani si probleme emotionale precum personajul Alina l-ar primi in spital si ingrijirea pe care ar primi-o la manastire. In loc sa o trimita la un spital de plamani, o trimite la manastire, e adevarat cu tratament pentru vocea pe care a auzit-o la un moment dat, pentru ca este tulburata! Da, Alina era tulburata in urma dezamagirii traite in momentul in care Voichita refuza sa plece cu ea in Germania, sa o ajute asa cum s-au ajutat cand traiau la caminul de copii. Inteleg ca a fost o legatura puternica intre ele, iar Alina nu accepta faptul ca Voichita o rupe, se desparte de ea. Alina nu intelege motivul Voichitei, iar explicatiile ei nu o ajuta catusi de putin. Alina este frustrata, trista, dezamagita, furioasa, se simte respinsa, inlocuita in inima Voichitei de convingerea ei ca ii este mai bine la manastire. Ea nu intelege de ce Voichita ar alege sa-si petreaca toata viata la manastire. Nu stie cum sa-si gestioneze starile emotionale si reactioneaza in felul ei: este agresiva in vorbe si atitudine.

Alina nu este credincioasa si nu o impresioneaza vorbele maicilor despre puterea Staretului sau regulile bisericesti. Greseala ei este ca il identifica gresit pe Staret ca fiind de vina pentru alegerea Voichitei si atunci il infrunta: intra in altar, sparge icoana secreta si tipa la el. Nu respecta regulile manastirii si asta inseamna ca este tulburata de Necuratu’. Avand in vedere ca Staretul declara ca se ocupa cu alinarea problemelor sufletesti, in realitate nu face nimic in acest sens. Pentru el asta inseamna spovedania si marturisirea pacatelor. Nu ii da nicio ocazie Alinei sa vorbeasca, sa spuna ce are pe suflet, sa empatizeze cu ea si suferinta ei. Daca se comporta asa inseamna ca mai are un pacat pe suflet si o pune pe Alina sa bifeze pe un caiet acele pacate de care se face vinovata din cele 44 enumerate in nu-stiu-ce-carte. Dar ce te faci cand problema ta nu se regaseste pe lista de pacate ale bisericii? Nu-l invinovatesc pe Staret, el traieste in alta lume si actioneaza asa cum a fost invatat. De altfel el identifica pe jumatate corect cauza problemelor Alinei: aceea ca in inima ei este Voichita, in loc sa fie D-zeu, cum zice el. El nu vrea sa aiba de-a face cu Alina si problemele pe care le aduce ea la manastire, iar cand spitalul si familia se spala pe maini, obtine acordul fratelui Alinei, un barbat incet la minte, de a o supune ritualului de exorcizare. Din acest moment totul se precipita.

Razvratirea Alinei ia sfarsit cand este imobilizata pe un “pat” din stinghii de lemn, legata la maini si la picioare cu lanturi, calus in gura si tinuta la frig. Staretul este ofensat cand Politistul ii spune ca a pus-o pe Alina pe cruce pentru ca pentru el cruce este un obiect sfant, nu poate fi cruce decat cea pe care a fost tintuit Iisus. Se arata iar ofensat cand acelasi Politist ii spune ca se face vinovat de privare de libertate cauzatoare de moarte – n-a facut decat sa imite tratamentul de la spital unde tot asa au tinut-o pe Alina. Cum ziceam: e alta lume…..Desi i-au data aghiasma si mancare, Alina moare. Cum Doamne, iarta-ma! sa fie pasibil de inchisoare pana la 20 de ani cand el si maicutele n-au facut decat sa se roage pentru Alina?!

Daca Alina este caracterul independent, care riposteaza, Voichita este la polul opus: poate ca dupa perioada petrecuta in camin nu a putut sa se adapteze la realitate sau nu a putut sa plece in lume sis a-si gaseasca un rost asa cum a facut Alina si a ales varianta mai usoara, de a merge la manastire, aici are unde sa doarma si ce sa manance. De altfel traiul la manastire se pare ca este o situatie privilegiata, alt personaj din film isi doreste acelasi aranjament si spera sa se elibereze un loc. Voichita nu iese din cuvantul Staretului, sta si se uita cum celelalte maici o leaga pe Alina cu lanturile de la caine. Il crede pe Staret cand ii spune ca cel care pleaca, cand se intoarce nu mai este aceeasi persoana. Alina chiar ii reproseaza Voichitei ca nu vorbeste ca un om normal. La final Voichita arata ca trece de partea Alinei, si ca se dezice de Staret si maici, dar e prea tarziu. La cercetarea facuta de politisti, se imbraca cu puloverul Alinei, isi lasa broboada neagra de cap in camera si da toate explicatiile cerute de politisti in opozitie cu grupul compact reprezentat de Staret si maici. Staretul isi asuma partial responsabilitatea cand afirma catre Politist ca s-a increzut prea tare in puterile lui.

Inchei cu vorbele doctoritei care constata moartea la spital: Mai bine ma duc in iad, decat sa va rugati voi pentru mine!

Anunțuri