De vorbit, vorbim dar ce comunicam?


Dragostea este suficienta-500x500

sursa foto: elefant.ro

Am citit de curand cartea scrisa de psihiatrul american John W. Jacobs

Dragostea este suficienta…si alte minciuni despre viata in doi

Am cumparat-o in speranta ca ma va ajuta sa inteleg mai bine cuplurile care vin la mediere. Speranta s-a transformat in surpriza cand m-am regasit pe mine in unele aspecte elaborate de autor!

Fara sa-i fi pus intrebari, Jacobs mi-a raspuns direct: mi-a confirmat unele ganduri si reactii, m-a atentionat cu privire la atitudini gresite si m-a invatat cum sa vorbesc si sa pun „problema”. Am regasit chiar si tehnici de comunicare pe care le folosesc in sedinta de mediere. Ceea ce n-ar trebui sa fie o asa mare surpriza avand in vedere ca atat psihologii cat si mediatorii lucreaza cu „materialul” clientului, adica omul in sine :).

Jacobs are o experienta de peste 20 de ani in consilierea cuplurilor, el insusi trecand prin crize si provocari maritale, ceea ce ma determina sa il cred cand face urmatoarea afirmatie: exista sapte mituri cu care partenerii pornesc la drum in viata de cuplu. Ce legatura au miturile cu viata de cuplu?! Haideti mai intai sa va dau definitia mitului:

Mit, mituri =

Povestire cu caracter fantastic, care expune diversele credințe ale popoarelor antice despre zei, despre unele întâmplări și fapte legendare. ♦ (Fig.) Născocire, poveste, basm (Dictionar de neologisme, 1986)

Povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială. 2) Lucru sau realitate lipsită de un temei real. (Noul dictionar explicativ al limbii romane, 2002)

Povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm (Dictionarul explicativ al limbii romane, 2009)

Va atrag atentia asupra celui de-al doilea sens al cuvantului „mit”:

nascocire, poveste, basm, lucru sau realitate lipsita de temei real.

Sa ne intoarcem la Jacobs si la cele sapte mituri.

Iata-le enumerate in ordinea aleasa de el:

Mitul nr 1

Este nevoie doar de iubire

Mitul nr 2

Vorbesc incontinuu; sotul meu nu ma asculta

(nota mea: cand autorul spune „sotul” nu se refera neaparat la barbati, in engleza termenul „spouse” nu face diferenta intre parteneri in functie de sex precum face limba romana – sot, sotie, deci „sotul” se refera generic la celalalt partener, fie el sot sau sotie)

Mitul nr 3

Oamenii nu se schimba cu adevarat

Mitul nr 4

Atunci cand te casatoresti iti stabilesti propriile valori familiale

Mitul nr 5

Casnicia in care sotii au drepturi egale este mai simpla decat cea traditionala

Mitul nr 6

Copiii consolideaza casnicia

Mitul nr 7

Revolutia sexuala a facut sexul de calitate mai accesibil ca oricand

Cati dintre voi au dat din cap afirmativ citind miturile?

Cati dintre voi sunt de acord ca pentru ca o relatie sa supravietuiasca este nevoie doar ca cei doi parteneri sa se iubeasca tare de tot?

Ei bine, autorul spune ca toate aceste afirmatii sunt basme, povesti sau mai bine spus minciuni, iluzii, perspective asupra realitatii lipsite de un temei real, precum se spune in definitie. Intreaga carte este absolut delicioasa prin provocarile pe care le ridica si va provoc la randul meu sa o cititi. Sunt sigura ca va veti recunoaste macar intr-una din situatiile prezentate de Jacobs.

Cum a ajuns autorul la aceste concluzii?

In urma anilor de consiliere a unor cupluri care veneau la el spunand „o iubesc la nebunie dar imi vine s-o strang de gat!”, „il iubesc, dar ma enerveaza la culme!” sau „desi ne-am casatorit din dragoste si ne iubim, ne certam in fiecare saptamana!”. De ce desi isi iubesc partenerii cu care isi traiesc viata in fiecare zi, totusi unele cupluri nu au parte de o relatie linistita, echilibrata, ca-n povesti? Iata ce spune Jacobs:

Iubirea neconditionata este o iluzie, o fantezie. Iubirea nu este suficienta pentru a mentine o casnicie fericita. Disensiunile si stresul conjugal pot sa insemne sfarsitul casatoriei chiar daca sotii se iubesc. Ideea iubirii neconditionate sugereaza ca exista oameni care se asteapta sa fie iubiti intens in orice situatie fara sa conteze comportamentul lor. (…) Felul in care ne comportam influenteaza modul in care partenerii nostri simt sau se raporteaza la noi. Esenta acestor minciuni legate de iubirea romantica si fericirea maritala consta in dorinta extrem de puternica de a gasi parintii iubitori pe care am crezut ca i-am avut in copilarie sau pe care ne-am fi dorit sa-i avem. Iubirea romantica reprezinta convingerea ca am gasit o asemenea persoana. Problema este ca in acelasi mod in care parintii se dovedesc a fi imperfecti, fiecare obiect al iubirii romantice isi demonstreaza in cele din urma limitarile sale.

Cand Jacobs vorbeste de iubirea romantica cred ca se refera la iubirea in primul stadiu, cel de indragostire, atractie fizica, cel despre care romanul spune ca „i-a luat iubirea mintile”, adica vedem doar partile frumoase ale celuilalt. Mai vedeti prin tabloide afirmatii precum „Mvaaaai, este femeia/barbatul perfect pentru mine!”, iar dupa cateva luni sau ani, acelasi personaj anunta ca s-a despartit sau a divortat.

Nimeni nu e perfect, suntem oameni, nu sfinti, avem parti bune si alte parti mai putin bune si este normal sa fie asa. Si nu ar fi de asemenea corect sa iti iubesti partenerul doar pentru partile bune.

Si pentru ca nu traim in povesti, crezi ca tu esti lipsit/a de probleme?

Daca tu poti sa faci o lista cu toate nemultumirile la adresa lui/ei, sa stii ca si el/ea poate sa faca o lista cu ceea ce nu-i place la tine.

Daca ar fi sa ii ceri partenerului o lista cu 10 lucruri care nu-i plac la tine, care ar fi acelea?

Ideea e ca trebuie sa fii constient ca si tu ai parti bune si parti mai putin bune, iar partenerul poate ca trece prin aceeasi lupta interioara ca si tine. Inainte de a da vina pe partener, opreste-te si analizeaza-ti propriul comportament, discurs, atitudine.

Fiecare partener este responsabil pentru 50% din relatie.

Ii dau cuvantul lui Jacobs:

E nevoie de disponibilitatea de a-ti asculta partenerul si de capacitatea de a-ti schimba comportamentul tinand cont de sensibilitatile, convingerile si dorintele partenerului tau. Nimeni nu-ti va fi mereu alaturi indiferent cat de frustrant sau enervant esti. Dragostea neconditionata este un concept nerealist care promoveaza un atasament si un control excesiv pe parcursul relatiei si creeaza sentimente de vina si esec suplimentare atunci cand relatia ajunge la final. Daca depasesti limitele tolerantei sotulu,i legaturile emotionale dintre voi doi se vor raci.

Nu ne casatorim cu omul din oglinda, adica cu vreo clona a propriei persoane.

Partenerul nostru este o persoana distincta de noi, diferita de noi, cu propriile dorinte, temeri, frici, reactii emotionale in functie de trecutul lui si de profilul sau psihologic.

Uneori suntem surprinsi de reactia partenerului in anumite situatii si ne miram ca nu reactioneaza asa cum am fi vrut.

Este nerealist sa avem pretentia ca partenerul sa reactioneze asa cum vrem noi sau cum am reactiona noi. In primul rand pentru ca partenerul nu este un robot pe care sa il programam si in al doilea rand pentru ca are o experienta diferita de viata, o perspectiva unica asupra realitatii, poate ca situatia respectiva ii trezeste frici nerezolvate, sau ii aminteste de situatii neplacute din trecutul sau.

Da, stiti ce aveti in comun, dar stiti si ce va diferentiaza?

Stiti ce puteti tolera si ce nu in ceea ce-l priveste pe partenerul vostru?

Stiti ce il deranjeaza pe el cu privire la persoana voastra, la felul in care vorbiti, va purtati, reactionati si asa mai departe?

De cate ori ati auzit pe cineva apropiat spunand dezamagit „x nu este asa cum imi imaginam!”.

Iata concluzia lui Jacobs:

Capacitatea de a sustine o relatie de lunga durata depinde de echilibrul dintre trei variabile critice:

1. care este capacitatea de a tolera aceste sentimente de dezamagire privindu-le dintr-o perspectiva rationala

2. cat de limitat se dovedeste a fi in realitate caracterul si comportamentul celui pe care il iubesti

3. ce calitati aveti tu si partenerul tau care sa va ajute sa gasiti o cale prin care sa traiti confortabil cu aceste limitari

Mai spune Jacobs:

Daca vrei cu adevarat o relatie plina de iubire, atunci cea mai buna solutie este sa fii practic si sa explici ce te face sa te simti iubit in realitate, concomitent cu stabilirea limitelor tolerantei tale, in mod clar si fara echivoc.” Acest lucru ii ajuta pe parteneri sa evite neintelegerile si sa obtina o deschidere mult mai mare spre imbunatatirea relatiei.

-va continua-

Autor Mediator Iulia-Cristina Uta

Anunțuri