Pentru 2015


iarna

fotografie din arhiva personala

Cea mai inteligenta cedeaza! Un trist adevar pe care se intemeiaza dominatia mondiala a prostiei” (Marie von Ebner-Eschenbach).

Acesta este citatul cu care isi incepe cartea Ute Ehrhardt – „Fetele rele obtin tot ce vor. Fetele bune nu pierd nimic”. Dur citatul, nu-i asa?

Intr-o dupa-amiaza calda, asta-vara, ma indreptam spre casa. Pe scarile blocului se jucau doi copii sub 10 ani, un baiat si o fetita supravegheati de bunica lor, probabil. Cand ma pregateam sa deschid usa blocului, surprind urmatoarea conversatie intre fetita si bunica:

– Da’ de ce el are voie sa ramana sa se joace iar eu, nu?

– Pentru ca el este baietel!

Fetita i-a intins baietelului jucaria in tacere, si a plecat insotita de bunica, iar eu era sa-mi dau cu usa blocului peste degete din cauza socului.

Poftiiim?

In anul de gratie 2014, unele fetite aud asa ceva de la propria bunica?!

M-am uitat insistent la bunica sa vad cum arata o persoana care invata o viitoare femeie sa cedeze in fata barbatului doar pe motivul ca este de sex masculin!!

Scena de mai sus este un bun punct de plecare pentru ceea ce spune Ute in primele capitole ale cartii ei: nimeni nu le saboteaza pe femei (ca e vorba de viata personala sau de cea profesionala), femeile se autosaboteaza pentru ca le lipseste increderea in sine.

Barbatii cresc cu ideea de concurenta. Ei invata de mici sa decida intr-un mod constient de sine, chiar si atunci cand stiu foarte putine.(….) Femeia sovaielnica trebuie sa devina o persoana de actiune. Femeile sunt, pur si simplu mai bune decat cred.

Nu stiu daca ceea ce spune Ute referitor la baietii care invata de mici sa decida este adevarat (le invit pe cele dintre voi care au crescut cu frati sau verisori sa confirme sau sa infirme), dar sunt de acord cand spune ca femeia sovaielnica trebuie sa devina un om de actiune.

Stii secventa de film unde personajul principal aflat in pragul unei decizii se trezeste ca primeste sfaturi „pro” si „contra” de la doua reprezentari ale propriei persoane, fiecare soptindu-i la cate o ureche, unul cu cornite si celalalt cu aripioare? Te-ai aflat in asemenea situatie? Pe cine ai ascultat? Partea care te impingea sa ai curaj, sa faci primul pas, ce purta: aripioare sau cornite?

Ute spune ca noi, femeile ne dam seama mai bine decat barbatii ce vor cei din jur, dar din pacate majoritatea femeilor foloseste aceasta abilitate pentru a sluji, desi ar putea foarte bine sa nu le puna in practica:

impulsul feminin de a ajuta e prea puternic. Noi nu separam dorintele altora de imboldul de a le satisface – desi in principiu nu exista nicio legatura intre cele doua.”

In cele 348 de pagini ale cartii, care nu este chiar o simpla carte de woman empowerment, Ute munceste din greu sa-si sustina afirmatiile in fata cititoarelor: da exemple, aduce argumente intemeiate pe cercetari si statistici, pune intrebari, spune despre descoperiri in domeniul neurobiologiei, totul pentru a darama indoielile care apar in mintea femeilor atunci cand citesc o astfel de afirmatie precum „femeile sunt mai bune decat barbatii”.

Mai jos am intocmit o scurta lista cu argumentele pro pe care le prezinta Ute referitoare la abilitatile innascute ale femeilor:

– Nivel ridicat de empatie: citim printre randuri, receptionam mesajul non-verbal al interlocutorului
– Comunicare mai usoara: femeile se exprima mai bine
– Capacitate mai buna de negociere
– Perceptie senzoriala crescuta
– Atentie distributiva
– Suporta stresul fizic mai bine
– Poseda calitati de lider bazate pe echitate, colaborare, utilizare adecvata a capacitatilor celor din echipa
– Talente organizatorice
– Gandirea in retea in loc de gandirea liniara a barbatilor
– Gasim solutii diverse si din perspective diferite pentru a rezolva o situatie
– Creierul feminin poate sa asimileze si sa prelucreze un numar mai mare de detalii si de aspecte, fara sa fie nevoie de un efort prea mare
– Intuitia feminina lucreaza mai repede si mai sigur decat mintea

Ute spune ca ne putem intari increderea in sine si in propriile puteri daca incepem sa constientizam ce ne-a dat natura si daca incepem sa folosim aceste abilitati.

Un exemplu este intuitia. Ute spune ca intuitia este o calitate foarte puternica, si ne indeamna sa nu renuntam la ceea ce ne spune intuitia, sa cerem explicatii atunci cand simtim ca ceva este in neregula sau suna fals, sa insistam pana primim raspunsurile si sa nu ne dam niciodata batute!

Dar cum sa spui „asa simt eu” sau „asta-mi spune intuitia” intr-o sedinta la birou si apoi sa vezi ca toti ceilalti ridica din sprancene a neincredere?!

Ca sa nu ti se rada in nas, trebuie sa-ti sustii intuitia prin argumente concrete. Cauta indicii, pune intrebari, verifica date si informatii, cauta rapoarte, etc. Astfel iti verifici intuitia cu ajutorul intelectului. Cum ar fi sa spui in aceeasi sedinta la birou, „am avut un sentiment (pauza dramatica) si ulterior sentimentul meu s-a dovedit a fi adevarat pentru ca ……”? E cu totul altceva!

Femeile trebuie sa inceapa sa-si cunoasca propriile capacitati, sa-si constientizeze realizarile si pe urma se pot astepta la recunoastere din partea celorlalti.

Fii curajoasa! Incepe cu situatii minore: pune-l la punct pe tipul care incearca sa se vare in fata ta la ghiseu sau trimite inapoi la bucatarie carnea care n-a fost bine facuta la restaurant, etc.

Dar mai intai de toate incepe sa iti spui opiniile si parerile cu atat mai mult cu cat sunt contrare opiniilor exprimate de interlocutor. Iti garantez ca nu o sa cada soarele de pe cer, n-or sa se sinucida iepurasii si niciun meteorit n-o sa se loveasca de Pamant.

Multe femei nu spun ce gandesc pentru ca nu vor sa se certe, isi inchipuie ca daca spun „eu nu sunt de acord” sau „eu nu vreau asta/asa” vor ajunge sa se certe cu celalalt si atunci prefera sa accepte varianta lui. Recomandarea mea este sa spui asa:

Da, este o propunere minunata, dar uite la ce ma gandesc eu, ……….ce zici?

Da, ideea ta este buna, dar uite ce idee mi-a venit chiar acum: ………………

Da, putem face si cum propui tu, dar ce zici daca am face asa:………………..?

Observa structura frazei: incepi cu o afirmatie, nu negatie, apreciezi ce zice celalalt, urmeaza „dar” si contributia ta. Poate ca celalalt nu va accepta propunerea ta sau poate ca va accepta, dar cu siguranta va auzi ce ai de spus intr-o maniera neconflictuala. Deja ai inceput cu dreptul. Mai departe puteti gasi avantajele si dezavantajele celor doua propuneri si puteti alege varianta care va multumeste pe amandoi.

Un alt lucru pe care l-am retinut din cartea lui Ute (unul dintre multele!) este ce spune ea referitor la faptul ca barbatii fac primul pas si pe urma se gandesc daca au facut bine. Isi iau avant si sar si pe urma se gandesc daca pot duce treaba pana la capat. Ei nu sovaie, nu-si pun intrebari daca sunt capabili sau nu, ei functioneaza pe criteriul „vad mai tarziu cum procedez”.

Si aici pot sa spun ca este adevarat. Intr-o editie a revistei Elle am citit cateva interviuri cu jurnalisti romani: cum au ajuns la radio, televiziune sau presa scrisa, cum au evoluat si cum ajuns in punctul in care sunt acum. Mi-a atras atentia interviul unui jurnalist (nu-mi aduc aminte numele) care povestea cum a ajuns sa fie jurnalist. S-a dus la un interviu pentru un post la radio desi nu avea pregatire in domeniu, nu corespundea cerintelor angajatorului si totusi s-a prezentat pentru ca dorea sa-si schimbe cariera, voia sa vorbeasca la radio. Si a reusit pentru ca a fost angajat! Pentru ca a fost curajos, a facut primul pas si s-a gandit pe urma ce o sa faca si cum o sa se descurce. Ute ne indeamna sa incepem sa traim dupa o noua regula:

chiar daca avem dubii, nu trebuie sa asteptam, ci sa actionam. Cream realitati si vedem apoi cum decurg lucrurile. Ezitarea este o forma de cedare. Viata il pedepseste pe cel care ajunge prea tarziu.

Ii felicit pe cei care spun ca nu au regrete si ca daca ar fi sa o ia de la capat, ar face exact la fel. Eu recunosc ca am trecut prin cateva momente in care am ezitat si am ramas cu ezitarea, fara sa imi iau inima in dinti si sa profit de o schimbare ce mi-a fost pusa in fata. Aa, dar e prea greu, n-o sa fac fata, ce-o sa ma fac?! si tot asa…o prostie, evident! Ca doar ceilalti n-or avea doua capete, au tot unul! cum zice mama.

Intre timp m-am trezit si mi-am dat seama ca nu pierd nimic, mi-am dat seama sa profit de ocazii si sa nu imi mai pun singura piedici. Asa am inceput blogul, dintr-un impuls, dupa ce am citit intr-o descriere a zodiei mele ca varsatorii sunt firi artistice si alaturi de cantareti, actori sunt si scriitori.

A, da? mi-am zis, ia sa vedem! aveam o idee despre ce voiam sa scriu pe blog, idee pe care intre timp am schimbat-o, iar blogul a capatat alte subiecte.

Nu stiu daca scriu bine dar stiu cu siguranta ca scrierea articolelor pentru blog imi aduce o imensa placere, iar daca mai primesc si aprecieri de la cititori care imi sunt complet necunoscuti, bucuria e si mai mare.

Sunt mediator tot pentru ca am avut curaj sa accept propunerea lui George, sotul meu. Si asa, in timpul cursurilor si pe urma in activitatea de mediator mi-am descoperit abilitati, calitati de care habar n-aveam, dar care imi sunt esentiale in activitatea de mediator in care ma regasesc pe deplin. Am descoperit ca asta este scopul meu in viata: sa fiu mediator. Si ma consider norocoasa pentru ca nu multi sunt cei care pot spune care este menirea lor in viata.

Propunerea mea pentru tine, draga cititoare, la inceputul unui nou an este sa incepi sa te cunosti mai bine, sa iti doresti sa evoluezi si sa fii increzatoare ca esti la fel de buna ca oricine altcineva daca nu mai buna.

Cand ne dam seama ca suntem mai bune decat eram ieri, cand observam ca le suntem superioare altora, ne simtim mai vii. Chiar si intr-o doza mica, „a fi mai buna” este un elixir datator de viata. El ne impulsioneaza, ne stimuleaza, ne obliga, pur si simplu sa facem eforturi pentru a ne dezvolta in continuare.(….) A amana propria noastra viata pentru un moment ulterior e o greseala fatala. „Aici si acum” gasiti cheia succesului, a placerii, a vietii. Decideti. Acum

La multi ani!

Iulia

Anunțuri