Dramele unor parinti


Saptamana aceasta am participat la conferinta organizata de doua colege mediatoare – Medierea, garantul interesului superior al copilului. La conferinta au fost invitati jud. Cristi Danilet, jud. Daniela Pantazi si Catalin Bogdan din partea ARPCC. Au participat mediatori si cinci parinti aflati in dificultate. Jumatate din timpul conferintei a fost ocupat de interventia acestor parinti care au dialogat cu cei doi judecatori. Subiectul interventiei acestora a fost unul si acelasi: incapacitatea sistemului judiciar de a le apara drepturile in ceea ce priveste copilul minor.

Mai concret: nerespectarea programului de relatii personale cu copilul de catre parintele rezident. Erau patru tati si o mama. Nu puteau sa-si vada copilul, desi aveau o decizie judecatoreasca in acest sens. Mama, avocata de profesie, s-a abtinut cu greu sa-si pastreze calmul in timp ce vorbea, o trada un usor tremur al mainilor inclestate pe un dosar cu hartii. Tatii erau furiosi si ii reprosau judelui Danilet nedreptatea deciziilor care, spuneau ei, nu aveau baza reala. Toti ascundeau in spatele inclestarii si a vocilor ridicate adevarate drame. Am aflat si cateva statistici triste: parintele care pleaca cu copilul din casa familiei are cele mai mari sanse sa primeasca o decizie favorabila in ceea ce priveste stabilirea domiciliului copilului la el. Parintii denumeau aceasta situatie „rapire„.

Forumul Dreptul familiei sau probleme juridice de familie de pe situl avocatnet.ro este plin de asemenea situatii pe care cei implicati le denumesc cu termenul „strigator la cer”.

Da, este strigator la cer

  • cand un parinte face in asa fel incat celalalt parinte nu-si poate vedea copilul sau il vede insuficient atat pentru copil, cat si pentru parinte,
  • cand un parinte prin influentarea copilului ajunge sa-l indeparteze de celalalt parinte desi acesta poate fi un parinte implicat, situatie ce se numeste alienare parentala
  • cand parintele nerezident, desi a solicitat in instanta program de relatii personale, nu il respecta cauzand suferinta copilului si parintelui rezident, etc.

O afirmatie a domnului T. mi-a atras atentia: cazurile de dezangajare a parintelui exclus cresc si pot depasi cazurile de alienare parentala.

Raspunsul judelui Danilet a fost foarte simplu (redau din memorie): „Nu duceti la judecator problemele cu copiii! Mergeti intai la mediator!„.

De ce? Dintr-o serie de motive:

  • in instanta parintii nu mai au control asupra situatiei,
  • judecatorilor nu le place sa dea decizii cu privire la viata unei familii,
  • judecatorii tineri nu au experienta de viata pentru a judeca asemenea dosare,
  • judecatorii batrani au o mentalitate de pe vremea comunista,
  • in general nu este bine sa lasati situatiile in care sunt implicati copii la mana judecatorului care poate in acea zi este obosit, poate s-a certat cu nevasta, nu-i place cum vorbeste si cum se poarta partea din dosar si da o decizie impotriva acesteia.

Jud. Danilet: „Stiu, nu e corect, dar asta e realitatea.

Ce sa faca parintii cand nu mai pot trai impreuna?

Sa mearga intai la mediere: mediatorul este impartial si neutru, nu este influentat de atitudinea partilor, le poate ajuta pe acestea sa depaseasca conflictul si sa vada binele copilului. Domnul T. , cel mai vocal dintre parintii aflati la conferinta, a spus ca si-a chemat fosta sotie de doua ori la mediere si de fiecare data aceasta l-a refuzat.

Da, medierea este voluntara si o conditie ca aceasta sa se desfasoare este ca partea invitata sa o accepte si sa doreasca sa participe activ si cu bune intentii. Dramele in care sunt implicati parintii si copiii sunt generate si de o educatie retrograda a romanilor cu privire la rolul fiecarui parinte in viata copilului, dupa cum comenta jud Danilet. Pana cand vom ajunge sa educam parintii in aceasta privinta, o solutie ar fi sa schimbam legea astfel incat parintii care ajung la instanta cu un proces de custodie sa fie obligati de judecator sa participe la o sedinta de mediere. Dl Catalin Bogdan de la ARPCC a spus ca sustine o asemenea initiativa si ca este nevoie de campanii de constientizare a medierii in randul parintilor.

In activitatea mea am intalnit parinti aflati in diferite stadii ale conflictului, dar cele mai triste situatii sunt cele in care una din parti imi spune ca pana in acest moment a facut tot ce i-a stat in putinta sa se inteleaga cu cealalta parte, asa ca nu vede cum ar putea ajuta medierea, medierea este inutila. Degeaba i-am adus eu argumente, atat rationale, cat si emotionale, partea a ramas neclintita. Pur si simplu si-a pierdut speranta. Acestea sunt situatiile in care partea apeleaza prea tarziu la mediere, din pacate. De aceea este nevoie ca parintii sa stie ca trebuie sa apeleze intai la mediere si in ultima instanta, la instanta judecatoreasca. Cum vom ajunge ca mediatori sa facem acest lucru, ramane de vazut.

Am crezut de la bun inceput ca situatiile conflictuale referitoare la relatiile de familie nu pot fi rezolvate la tribunal si de aceea sustin schimbarea legii astfel incat parintii care ajung la instanta cu un proces de custodie sa fie obligati de judecator sa participe la o sedinta de mediere. 10359532_469650816471718_1926006669312134284_n

Anunțuri