Ochii negri


Ne uitam ochi in ochi fara sa spunem nimic. Are ochii negri, adanci, seriosi, nici nu vad partea alba. La inceput nu era interesata de mine, nu ma baga in seama cand o vizitam pe Noelle. Se fac aproape sase luni de cand am inceput aceasta relatie. Cine stie ce a convins-o: perseverenta mea in ceea ce o priveste pe Noelle a facut-o sa-si schimbe parerea despre oameni? Sau macar in ceea ce ma priveste?

Cand stam in tacere, uitandu-ne una la cealalta, parca tot din jurul meu isi pierde conturul, devine o ceata pastelata, cu oameni miscandu-se in ralenti. La ce s-o gandi? Ce vrea ea sa-mi spuna? Sunt foarte curioasa sa stiu ce viata a trait pana acum. Nu pare batrana, dar nici tanara. Pare dezamagita, de parca le-ar sti pe toate si nimic nu o mai poate surprinde. Parca isi traieste zilele de dimineata pana seara fara nicio asteptare sau pretentie, fara surprize sau emotii. In abulie.

Este o provocare. Ma deranjeaza ca nu pot duce relatia mai departe. Nu pot sa comunic cu ea asa cum mi-as dori. Sunt curioasa ce mi-ar arata, ce mi-ar spune, cum m-ar privi, ce stie deja. Sunt sigura ca stie multe. Dupa felul in care ii controleaza pe ceilalti, chiar si cu spatele la ei, nu pare sa fi dus o viata usoara.

Imi intinde labuta printr-o crapatura a gardului fara sa i-o fi cerut. Ma straduiesc sa-mi strecor mana prin spatiul stramt, dar nu reusesc sa trimit dincolo decat un deget. Se prinde de degetul meu. Continuam sa ne privim in ochi, in tacere.

Anunțuri