Gazda


Acum ceva timp, intr-o vara frumoasa, am mers cu George in vizita la o cunostinta de-a lui, D. Tipul respectiv statea cu prietena lui, M. in casa familiei ei, pe o straduta linistita din Bucuresti. El, avocat, ea – medic. Nu il cunosteam nici pe el, nici pe ea, dar am constatat ca eram de varste apropiate. Nu era o vizita anuntata, pur si simplu eram cu masina in apropiere, iar George a vrut sa vorbeasca cu el.

Dupa prezentarile de rigoare, George s-a dus sa vorbeasca cu D., iar M. m-a invitat sa beau ceva rece pe balconul casei. Era un balcon mic ce dadea spre gradina din spatele casei. Nu eram singure pentru ca acolo se afla si o prietena de-a ei.

Din momentul in care m-am asezat pe scaun si am luat o gura din sucul rece, am devenit invizibila pentru cele doua domnisoare prietene. Ele vorbeau, iar eu ma uitam la ele ca si cum m-as fi uitat la un meci de tenis: stanga-dreapta, dreapta-stanga dupa cum zburau vorbele de la una la cealalta.

Nu m-au intrebat nimic despre mine. Nu m-au inclus in dialogul lor. Eram musca de pe perete.

M-am simtit ingrozitor!

Mi-am jurat ca atunci cand voi fi gazda si voi avea pe cineva necunoscut in vizita sau la vreo petrecere, eu nu voi face niciodata asa!

Cred ca cel mai important lucru pe care sa-l faci cand esti gazda, in afara de a-i da persoanei ceva de baut :), este sa te arati interesat de persoana ei.

Dar sa arati un interes real, nu mimat!

Si atunci o intreb pe un ton relaxat ce job are si daca-i place, cum se cunoaste cu persoana cu care a venit, daca are hobbiuri, daca are copii si asa mai departe. Pur si simplu o invit sa vorbeasca despre ce-i place mai mult si cu siguranta gasesc un punct sau un interes comun si atunci discutiile merg mult mai usor si sunt interesante si pentru mine, si pentru persoana respectiva.

Cred ca asa fac pe cineva sa se simta bine in compania mea: acordandu-i atentie 🙂

De atunci m-am mai gasit in cateva ocazii sociale cu oameni pe care-i vedeam pentru prima oara si nu am facut decat sa-i ascult vorbind despre ei si doar despre ei: unde au fost in concendiu, la ce restaurante au mancat, cati bani au facut. Vorbeau singuri. Era un concurs de „eu! eu! eu!”

Dar de data asta nu m-a mai afectat. Ma uitam la ei ca la paunii din Cismigiu: fiecare isi infoia penele si isi rotea coada, incercand sa atraga atentia privitorilor.

Iulia

sursa imagine: canva.com

Anunțuri