La Companion


Nu stiu daca stiti dar zaharul a fost declarat drept substanta care provoaca dependenta. Din momentul in care am citit articolul, mi-am dat seama ca eu sunt una dintre victimele acestei dependente. Asa ca se pare ca de-acum incolo trebuie sa ma prezint asa:

Buna! Ma numesc Iulia si sunt sugar-addict (ca in romaneste nu suna bine 🙂 ).

Checuri, fursecuri, croasante, melci cu nuca, inghetata, biscuiti cu crema, pateuri cu branza dulce sau dovleac, napolitane, mini-amandine, eclere. Pana recent puteam sa mananc cate un produs din asta cu zahar in interior si exterior in fiecare zi. Acum trei ani, la ora noua seara, eu ma infiintam la Mega si asteptam sa apara in raft pungile cu cate doua croasante proaspete la reducere. La ora NOUA seara!! Nici nu e de mirare ca aveam cinci kilograme in plus. Daca nu mancam ceva dulce in fiecare zi, nu ma simteam bine! Daca nici asta nu e dependenta, atunci nu stiu ce este.

Ca orice dependent, am cateva incercari esuate de a ma curata. Am abordat strategia „zahar la program”, adica imi propusesem sa mananc dulce doar in weekend. N-a mers, evident. Si imi faceam mustrari de constiinta de fiecare data cand mancam cate-un melc din ala delicios, facut din aluat de cozonac, cu multa nuca si scortisoara si lipicios.

Ceva insa s-a intamplat prin toamna, cand mergeam la birou cu metroul. Si in fiecare dimineata cand ne indreptam eu si George spre statia Muncii, treceam pe langa o bacanie/brutarie numita Companion. Era inca frumos afara si cald, asa ca usa statea deschisa. Si de fiecare data cand treceam prin dreptul usii, imi venea un miros minunat de aluat proaspat si arome. Efectiv imi lungeam gatul sa vad cat pot de mult in magazin fara sa ma opresc din mers. Am facut chestia asta o data, de doua ori, a treia oara i-am spus lui George ca nu mai rezist si la intoarcere intram.

Cum intru, dau cu nasul de o vitrina cu doua etajere, cu tot felul de bunataturi: saratele, biscuiti, negrese, felii de torturi diverse. Dar nu aratau asa cum stiam eu. Intre platourile colorate, vad si unul cu cornulete. Cornulete care nu erau albe asa cum stiam eu cand le facea mama si n-aveau nici zahar pe deasupra. Doamna care servea clientii imi spune ca sunt din faina integrala, fara zahar adaugat. Cumpar 100 grame si incepem sa mancam din ele in masina. Erau fabuloase! Aluatul asta din faina integrala este extrem de gustos, iar gemul cu nuca din interior – fenomenal! N-am mai ajuns cu ele acasa ca le-am mancat pe toate pe drum.

Cred ca atunci am luat decizia sa renunt la zahar, cand mi-am dat seama ca nu este nevoie sa sufar si pot sa mananc dulce fara sa ma inec in zahar. Si iata ca de la 1 noiembrie n-am mai mancat dulciuri, preferand sa mananc de la Companion. Si sa nu credeti ca n-am fost supusa tentatiei. Ohooo! Am avut puterea sa refuz mini-eclere de la Mega, ciocolata si sa trec senina pe langa patiseria din statia de masina. Pur si simplu am stiut ca n-ar fi fost la fel de gustoase precum cornuletele cu faina integrala.

Data urmatoare cand am intrat la Companion, am cumparat pe langa cornulete si o paine cu faina integrala. Alta revelatie! Cat de gustoasa a putut sa fie, nu va pot spune. In doua zile am terminat-o si vorbim de o paine de vreo 900-950 grame. Dupa o zi de cand a fost scoasa din cuptor, painea noastra era la fel de proaspata: coaja nu s-a inmuiat, miezul nu a capatat miros acrisor asa cum se intampla cu painea pave pe care o cumparam noi.

Si pentru ca experientele bune trebuie impartasite, mai ales cand vine vorba de mancare, cum e cazul meu :), m-am gandit ca ar fi frumos sa-ti spun si tie. Dar nu am vrut sa scriu un articol fara sa stiu mai multe despre acest minunat magazin.

Asa ca am discutat cu cei de la bacaniacompanion.ro, le-am spus ca vreau sa scriu un articol despre Companion, dar am nevoie sa fac si cateva fotografii in magazin. Am primit acordul si iata ca intr-o zi de sambata ma infatisez in magazin, de data asta nu in calitate de clienta, ci de bloggerita. Aici ma intalnesc cu domnul Radu Niculescu, care imi spune mai multe despre produsele Companion.

Asa ca iata ce am retinut:

  • Companion este o brutarie artizanala
  • faina din care sunt facute produsele Companion provine de la o moara care o macina dupa anumite criterii
  • painea nu este facuta cu adaos de drojdie
  • nu contine aditivi sau conservanti
  • maiaua este facuta doar din faina, apa plata (nu de la robinet) si sare
  • daca painea este pastrata intr-un servet, poate sa reziste si sapte zile
  • painea facuta aici este recomandata diabeticilor
  • si persoanele care au intoleranta la gluten pot incerca painea lor pentru ca ei nu adauga gluten; maiaua este cea care „mananca” glutenul din grau
  • in magazin, in stanga este cuptorul cu lemne in care se coace painea; chiar atunci brutarul, domnul Florin a scos o sarja de paine, poti vedea clipul mai jos
  • Companion produce mai multe sortimente de paine pe care le poti vedea pe site-ul lor
  • pentru ca painea se termina repede, poti sa dai comanda prin telefon si sa mergi la magazin sa o ridici
  • nu sunt produse ieftine, painea integrala costa 10 lei/kg, iar sortimentele 14, 16, 18 lei/kg, dar oamenii vin din tot Bucurestiul; de fiecare data cand am intrat eu in magazin era coada, iar oamenii cumparau de 50-100 lei

Toate fotografiile pe care le-am facut le poti vedea in albumul meu dedicat magazinului Companion din contul de Facebook.

Recomandarea mea este asta:

Daca vrei sa inlocuiesti painea din supermarketuri, incearca painea de la Companion.

Daca vrei sa reduci cantitatea de zahar pe care o mananci tu sau familia ta, si ma gandesc aici mai ales la copii, incearca dulciurile fara zahar de la Companion.

Sanatate!

Anunțuri