Medierea realizata de parinti cu privire la autoritatea parinteasca (autoritate parinteasca comuna sau custodie comuna) este una dintre cele mai intalnite in meseria de mediator.
Sunt trei ani de cand au intrat in vigoare articolele din noul cod civil referitoare la raporturile dintre parintii divortati si copiii lor. Efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori sunt reglementate de legiuitor in articolele 396-404. In aceste articole statul vorbeste despre exercitarea autoritatii parintesti, locuinta copilului dupa divort, drepturile parintelui separat de copil precum si stabilirea contributiei fiecarui parinte la cheltuielile de crestere si educare a minorului.
Termenul de autoritate parinteasca a inlocuit “incredintare spre crestere si educare” din vechiul cod civil si are o semnificatie mult mai larga, dupa modelul codurilor civile din Franta, provincia Quebec si Elvetia. Notiunea de autoritate parinteasca si felul in care este exercitata de parinti fac obiectul articolelor 483-486 din codul civil. Va invit sa cititi aceste articole si sa observati ca legiuitorul mentioneaza foarte des “invoiala parintilor” ca fiind un aspect de care judecatorii tin cont pentru emiterea hotararilor judecatoresti, instanta pronuntandu-se doar daca exista neintelegeri intre parinti. Parintii se pot intelege din proprie initiativa sau cu ajutorul unui mediator, parcurgand sedintele de mediere.
Ce este autoritatea parinteasca?
Articolul 483 Autoritatea parinteasca.
(1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.
(2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
(3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.
In timpul casatoriei se presupune ca exercitarea autoritatii parintesti cu privire la educarea si cresterea copilului se face de catre cei doi parinti care convietuiesc in mod egal, in fiecare zi. Ce se intampla cand intervine divortul?
Articolul 397 Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti.
După divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.
Acest lucru fiind stabilit, urmatorul aspect este decizia cu privire la domiciliul copilului. Legea spune astfel:
Articolul 400 Locuinta copilului dupa divort.
(1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
(2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
(3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura sa.
Deci parintii sau instanta decid unde va locui copilul minor dupa despartirea acestora. In majoritatea deciziilor date, instanta hotaraste domiciliul stabil al copilului la unul din parinti. Cei de la ARPCC spun ca sunt trei decizii care hotarasc altfel decat in mod obisnuit. E vorba de deciziile 745A/2011 din dosarul 7632/303/2010, 9865/2013 din dosarul 30321/4/2011 si decizia 4080/2013 din dosarul 21540/4/2012 prin care judecatorul stabileste domiciliul minorului alternativ, copilul locuind fie cate o saptamana, fie cate doua saptamani la fiecare parinte (pentru perioadele de vacante, sarbatori legale, etc, vedeti cum este impartit timpul copilului in fiecare decizie). Va invit sa cititi despre criteriile pe baza carora instanta a decis ca este in interesul copilului ca acesta sa aiba domiciliu alternativ in linkul de mai sus.
Inchei cu urmatoare precizare: am observat ca inca exista tendinta de a amesteca termenii, iar informatiile care exista pe internet pot crea confuzii. Autoritatea parinteasca exercitata in comun este acelasi lucru cu custodia comuna legala (cred ca precizarea „legala” nu-si are rostul, pentru ca nu putem vorbi de custodie ilegala, nu?). Autoritatea parinteasca comuna cu domiciliu alternant este custodia comuna fizica.
Daca sunteti in conflict cu partenerul in ceea ce priveste custodia copiilor, nu ezitati sa ma contactati.
Autor articol Mediator Iulia-Cristina Uta
prin viață cu cuvintele mele 
Buna ziua, va scriu referitor la un caz in care copilul s-a conceput dupa divort,poarta numele tatalui, totusi situatia nu mai permite continuarea relatiei deoarece nepotrivirea este prezenta, in aceasta situatie copilul avand putin peste un an, care credeti ca este solutia cea mai perfecta, eu ma gandesc la custodie comuna cu stabilirea adresei de locuire a copilului la mama? In aceasta situatie mai exista pensie de intretinere a copilului sau care este procedura? Mentionez ca adresa de domiciliu a tatalui nu va mai fi in acelasi judet, credeti ca exista si posibilitatea obtinerii custodiei totale, bineinteles cu drept de vizita?
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Buna ziua. Da, indiferent ca parintii sunt sau nu casatoriti, in momentul in care acestia nu locuiesc impreuna, ei trebuie sa stabileasca modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti si a tuturor celorlalte detalii necesare. Regula conform legislatiei in vigoare este exercitarea autoritatii parintesti in comun cu stabilirea domiciliului copilului, stabilirea programului de relatii personale al parintelui nerezident, stabilirea felului in care parintele nerezident contribuie la cheltuielile legate de cresterea, educarea si formarea profesionala a copilului si orice alte detalii care variaza in functie de situatie. Da, parintele care nu locuieste cu minorul este obligat sa contribuie la cheltuielile de care vorbeam mai sus. Aceasta contributie poate fi in natura sau in bani. Exercitarea autoritatii parintesti in exclusivitate de catre unul din parinti sau custodia totala asa cum spuneti dvs este acordata de instanta in baza probelor care arata ca prezenta acelui parinte in viata copilului ii face acestuia rau. Am detaliat acest subiect in articolul meu de pe blog „Custodia exclusiva”.
Trebuie sa stiti ca pentru stabilirea situatiei copilului nu trebuie sa va judecati in instanta, puteti veni la mediere impreuna cu tatal ca sa stabiliti cu acesta toate detaliile necesare. Cu Acordul de mediere obtinut mergeti in instanta pentru emiterea hotararii judecatoresti: nu este proces, nu sunt termene, taxa de consfintire a acordului de mediere este 20 de lei, puteti obtine hotararea judecatoreasca intr-un termen care variaza intre 7-30 de zile in functie de incarcarea cu dosare a instantei respective.
Daca aveti intrebari, nu ezitati sa ma contactati.
ApreciazăApreciază
Va multumesc pentru raspuns, vreau sa va intreb, exista posibiliatea custodiei exclusive daca un parinte renunta la custodia copilui, ma refer fara a se ajunge sa fie dat in judecata unul din parinti, se renunta la custodie in urma intelegerii comune si oricum si in aceasta situatie parintele necustodiant, din ceea ce am citit in aceste articole, are dreptul de a vedea copilul, de a veghea asupra bunei cresteri, etc, de a plati acea suma de pana la 25% din venituri, insa aceasta decizie sa fie din motivul in care dese ori pentru diverse situatii ar trebui sa fie prezenti ambii parinti si pentru a evita aceasta situatie va intreb care este cea mai simpla cale de rezolvare, fara a implica partea de a da on judecata una din parti. Multumesc. Aditional as vrea sa stiu daca aceste situatii se pot rezolva la mediator sau notar si cat timp ar dura initierea procesului, deoarece am inteles ca perioada de obtinere a hotararii judecatoresti ar fi intre 7-30 zile in cazul custodiei comune, cu stabilirea domiciliului la una din parti.
ApreciazăApreciază
La prima intrebare raspunsul este nu, iata de ce:
1. custodia exclusiva nu poate fi rezultatul intelegerii dintre parinti
2. custodia exclusiva (exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte) este hotarata de catre instanta pe baza probelor care arata ca exercitarea autoritatii parintesti de catre celalalt parinte reprezinta un risc (fizic, emotional, etc) pentru copil:
„Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.” (legea 272/2004 modificata privind drepturile copiilor)
Daca parintele nu se incadreaza in aceste exemple (cu probe) sau altele de acest gen, instanta nu decide custodia exclusiva.
3. nu exista notiunea de renuntare la custodie! esti parintele copilului tau? ai drepturi si obligatii fata de acesta, legislatia nu se refera la dorintele parintelui, ci la nevoile copilului!
„Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil” (legea 272/2004 modificata privind drepturile copiilor).
Art 506 este cel care vorbeste despre posibilitatea parintilor de a se intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti:
„Cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.” (noul cod civil)
4. ambii parinti trebuie sa fie prezenti acolo unde situatia o cere pana copilul devine major, indiferent ca este incomod sau complicat pentru acestia, de aceea parintii trebuie sa mentina legatura, sa se poata contacta reciproc.
Raspunsul la a doua intrebare:
La mediere parintii se inteleg cu privire la felul in care exercita in comun autoritatea parinteasca: de exemplu – cand este bolnav, mama il duce pe copil la doctor, iar tatal plateste tratamentul. Daca parintii au neintelegeri cu privire la domiciliul copilului, programul de relatii personale sau modalitatea de contribuire la cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copilului atunci merg la mediator. In urma medierii, parintii cad de comun acord, si cu Acordul de mediere semnat merg in instanta pentru consfintire si emiterea deciziei judecatoresti. Nu este proces, nu sunt termene. La mediere exercitarea autoritatii parintesti este comuna, iar celelalte detalii pot fi stabilite intr-o sedinta de 2 ore sau in mai multe sedinte, depinde doar de parinti. Parintii nu se pot intelege cu privire la renuntarea la custodie sau stabilirea custodiei exclusive.
Daca parintii sunt intelesi asupra tuturor punctelor obligatorii, atunci merg direct la notar. Si la notar exercitarea autoritatii parintesti este tot comuna.
Sper ca am reusit sa va raspund la intrebari.
ApreciazăApreciază