Stiam ca ceva nu este in regula pentru ca va certati mai des decat de obicei, acasa nu mai petreceati timp impreuna, iar cand ieseam in parc toti trei, voi erati tacuti…si tristi.
Ati crezut ca nu mi-am dat seama ca tati doarme pe canapea. Si ca prefera sa vina acasa cat mai tarziu de la serviciu…
Nu mi-ati spus de ce ati divortat asa ca m-am intrebat de multe ori daca nu sunt eu de vina…Si chiar am incercat, in felul meu, sa va impac…Nu am reusit…
Au trecut cateva luni de la divort. Iata ce am sa va spun:
Mami,
Ma doare cand te aud ca vorbesti urat despre tati cu bunica sau prietenele tale. Asta nu ma face sa te iubesc mai mult, dimpotriva…
Ma doare cand imi spui ca tati nu ma iubeste asa cum ma iubesti tu. Nu inteleg de ce imi spui asta si nu stiu cum sa reactionez…
Imi povestesti despre lucruri care s-au petrecut intre tine si tati si plangi, iar eu ma simt coplesit…Poate ar trebui sa vorbesti cu o prietena care sa inteleaga toate aceste lucruri de oameni mari…
Simt ca mi se strange stomacul cand ma pui sa-i spun lui tati ca nu ne-ajung banii si sa cer mai multi…Cred ca acest subiect este treaba ta, nu a mea…
Tati,
Ma deranjeaza cand imi ceri sa-ti povestesc cu cine se intalneste mami sau cu cine vorbeste la telefon…Ma simt folosit si nu imi place…
Nu-mi cere sa tin secrete fata de mami. Asta ma face sa ma simt prost si tensionat.
Ma doare cand imi spui cu repros ca mami cheltuie banii de la tine pentru ea in loc sa-i cheltuie pentru mine. Poate ar trebui sa vorbesti despre acest subiect direct cu ea, nu cu mine…
Ma simt ingrozitor cand te aud spunand prietenilor tai ca mami e de vina si ca toate astea se intampla din cauza ei. Sunt prins la mijloc si nu stiu ce sa fac: sa o apar pe mami sau sa te alin pe tine?!
In secret imi doresc ca tati sa se intoarca acasa si sa nu va mai certati…
Textul acesta este scris in urma participarii la #scoalaflanco, la workshopul de blogging specializat sustinut de Printesa Urbana, ca tema pentru acasa.
Acestea sunt subiecte pe care tin sa le transmit parintilor care vin la medierea custodiei copilului. Cand le vorbesc parintilor despre perspectiva copilului, majoritatea sunt surprinsi si spun ca nu si-au inchipuit ca asa simte un copil. De fiecare data sper ca parintii respectivi sa auda si sa gaseasca modalitati prin care sa-si fereasca copilul de asemenea emotii.
Iulia
sursa foto: canva.com
prin viață cu cuvintele mele 